Bivuacul Grintovec
La 30 de kilometri nord de Ljubljana, în Alpii Kamnic, pe un platou aflat la 2 080 metri altitudine, o nouă structură înlocuieşte vechiul adăpost pentru alpinişti, construit în 1972 pe traseul montan care leagă valea de vârful muntelui Skuta (2 400 metri altitudine).
Amplasat într-o zonă care devine foarte dificilă o dată cu căderea întunericului sau dacă vremea se schimbă brusc, adăpostul poate primi un număr de şase, maximum opt persoane.
Conceptul micii structuri a pornit de la ideea de landmark, element esenţial pentru rolul pe care îl are: pe vastul platou de sub muntele Grintovec, monoblocul vertical poate fi uşor depistat de la distanţă graţie formei, poziţiei şi materialelor cu care este finisat. Atât pe timp de ninsoare, cât şi la lăsarea serii, culoarea aluminiului şi geamurile-oglindă contrastează puternic şi cu albul, şi cu griul rocilor. Cu un volum echivalent cu cel al unei singure camere dintr-o locuinţă obişnuită – adăpostul are 4,5 metri înălţime şi 2×3 m în plan, plus o fundaţie de beton parţial aparentă, o intervenţie redusă la minimum, astfel încât roca de dedesubt să fie cât mai puţin alterată – interiorul este organizat pe trei niveluri, unite printr-o scară dispusă într-un mic gol central. Spaţiul este folosit la maximum: zona parterului – cu băncuţe şi o masă – poate fi, pe timp de zi, loc de luat masa, iar pe timp de noapte, poate deveni loc de dormit pentru două persoane, în timp ce celelalte două niveluri superioare, cu înălţime liberă mai mică, sunt amenajate ca zone uniforme pentru dormit care pot acomoda, fiecare, câte 2-3 persoane.
Chiar dacă rolul principal al obiectului este unul strict funcţional şi toate elementele sale constitutive sunt menite, în primul rând, să asigure, din toate punctele de vedere, un spaţiu bine izolat de exterior, adăpostul are şi câteva detalii şic. Geamurile sunt dispuse aproape de colţuri, oferind o privelişte deschisă spre peisajul carstic spectaculos din jur. Pe faţada cu uşa de acces, geamurile tuturor trei nivelurilor formează o singură bandă verticală, astfel încât tot interiorul este luminos şi deschis. Datorită golului generos care porneşte chiar de la nivelul pardoselii, din interior, nivelurile superioare par suspendate deasupra platoului montan.
Adăpostul nu este încălzit. Învelişul exterior este alcătuit din panouri de aluminiu izolate termic, care împiedică pierderea de căldură, iar stratul interior este realizat din panouri din lemn perforat, cu rol de difuzie a umidităţii spre exterior.
Întreaga structură a fost construită la baza muntelui; s-au asamblat geamurile şi întreg interiorul, iar obiectul finit a fost apoi adus, cu elicopterul, în locaţie. Pentru a nu depăşi sarcina maximă admisă pentru transport (3 tone), structura de rezistenţă a fost realizată din aluminiu, astfel încât monoblocul gata finisat cântăreşte, în total, doar 2 300 de kilograme.