Braşov: Oraşul Memorabil
În primăvara anului 2010, în preajma lansării competiţiei pentru finanţarea proiectelor culturale de către O.A.R., ne-am gândit să abordăm un aspect al vieţii profesionale de arhitect în Braşov mai puţin discutat – interacţiunea comunitară. Deseori din discuţiile dintre arhitecţi reieşea un anumit grad de nemulţumire cu privire la relaţia cu locuitorii oraşului: aceştia, pe de o parte, nu se arătau interesaţi de discuţiile despre spaţiul public al oraşului atunci când erau invitaţi la o dezbatere cu arhitecţii, pe de altă parte, însă, îşi manifestau deseori dezacordul privind construirea unor obiecte arhitecturale în oraş.
Soluţia acestei nemulţumiri putea fi un gest de aducere împreună a locuitorilor şi a arhitecţilor, având ca subiect de interes comun oraşul. Oraşul însă trebuia să facă parte din discuţie în alt mod decât ca organism urban supus presiunilor pieţei de dezvoltare imobiliară, a deciziilor administrative – trebuia să ieşim cu discuţia, cel puţin în primă fază, din argoul arhitectural-urbanistic. Astfel s-a născut ideea explorării memoriei comune a locuitorilor în căutarea aspectelor semnificative ale oraşului.
Ideea de a implica locuitorii într-un proiect care să privească devenirea oraşului de-a lungul câtorva generaţii ne-a venit urmărind un proiect similar, care a fost dezvoltat în 2003 în oraşul Graz. În acel an, Graz-ul a fost capitală culturală europeană şi, între multele activităţi culturale pe care le-a găzduit, s-a aflat şi o expoziţie desfăşurată în catacombele oraşului, constituită din imagini şi obiecte aduse de către locuitori. Obiectivul organizatorilor acelui proiect era să investigheze o altfel de istorie obiectivă a oraşului – căci numărul mare de imagini şi de obiecte puse împreună tind să depăşească istoria personală şi să o scoată la lumină pe cea obiectivă. Am pornit de la acest model de implicare a locuitorilor în proiect, scopul nostru fiind însă pornirea unei dezbateri asupra spaţiului public al oraşului, am restrâns tematica expoziţiei pe care o propuneam la imagini ale spaţiului public (străzi, pieţe, parcuri) din albumele locuitorilor. Proiectul cultural a fost aprobat şi între lunile mai-noiembrie ale anului trecut a fost pus în practică. Conceptul din spatele proiectului a fost de la bun început gândit ca fiind relevant în orice comunitate în care este necesară găsirea unei modalităţi de comunicare între comunitatea profesională (reprezentată de arhitecţi) şi cea locală. Ceea ce am făcut de atunci încoace a fost să punem în practică situaţia particulară a Braşovului – ne gândim însă că proiectul ar putea fi dezvoltat cu succes şi în alte oraşe, de către echipe locale.
Am pornit astfel o colectă de imagini (fotografii şi cărţi poştale) din arhivele personale ale locuitorilor. Imaginile trebuiau să îndeplinească două condiţii: să fi fost realizate în spaţiul public şi momentul lor de realizare să fie mai vechi de un an; am evitat de asemenea ca evenimentul să ia o turnură de concurs de fotografie pentru ca expunerea finală să nu ajungă într-un registru artistic şi astfel exclusivist.
După lansarea anunţurilor de colectare a imaginilor am aşteptat… şi am aşteptat câteva luni bune. Mai curând decât prin informarea din partea ziarelor şi televiziunilor locale, oamenii au reacţionat la contactul direct cu noi sau cu cei câţiva contributori care au devenit atât de ataşaţi de proiect încât au început să convingă şi alţi locuitori să ne aducă fotografiile. Am început cu exemplul propriu al albumelor familiilor noastre, ne-am extins până la rudele apropiate şi prieteni. Am făcut cunoştinţă cu câţiva dintre cei mai prolifici colecţionari de fotografii sau de cărţi poştale, ne-am adresat unor asociaţii culturale sau etnice, chiar şi muzeelor din oraş. Colecta de imagini a pornit poate mai greu, însă nu s-a oprit nici acum, după cel de-al doilea an de proiect.
Proiectul a avut de la început două componente importante: pe de o parte, am menţinut permanent o prezenţă virtuală prin blogul www.orasulmemorabil.ro şi prin conturile de Facebook şi Twitter şi, pe de altă parte, am organizat evenimente menite să prezinte conţinutul arhivei de fotografii. Pe blog au apărut imagini dintr-o incursiune în arhiva Direcţiei Judeţene Braşov a Arhivelor Naţionale şi o serie de panorame realizate de colegul nostru Mihai Bodea cu prilejul expoziţiei. În dorinţa de a stârni interesul locuitorilor pentru expoziţie şi a comunităţii profesionale pentru proiect, am organizat un mic concurs de arhitectură care a avut ca scop construirea a patru instalaţii care, amplasate în oraş, să anunţe expoziţia într-un mod aparte. Patru echipe de tineri arhitecţi au fost premiate şi propunerile lor au fost realizate în patru spaţii-cheie pentru oraş.
În 2010, după o colectă prelungită, am adunat aproximativ 2 000 de imagini de la 80 de contributori; în noiembrie, am organizat, în foaierul Teatrului Dramatic, expunerea a 600 dintre acestea. Acest eveniment a prilejuit întâlnirea noastră cu vizitatorii (care au fost în număr mare, spre bucuria noastră), dintre care mulţi ne-au sugerat continuarea proiectului. Astfel că am început să ne gândim la Oraşul Memorabil în alţi termeni decât eveniment de succes vs. eveniment ratat. Acestea erau posibilităţile la care ne gândeam anterior – fie expoziţia nu are succes, nu interesează publicul şi îşi ratează scopul de a pune în discuţie spaţiul public al oraşului, fie, în varianta fericită, expoziţia are un succes comparabil cu cea din Graz. În niciuna dintre variante nu aveam în vedere continuarea lui. Ne-am dat însă seama că încurajările de a continua indicau un potenţial maxim neatins încă al proiectului aşa încât în 2011 am aplicat din nou pentru finanţări.
Firesc, am simţit nevoia ca a doua ediţie să nu urmărească întocmai traseul prim, tocmai pentru a anunţa materialul integral diferit pe care aveam să îl prezentăm. În luna octombrie 2011, cu sprijinul Primăriei Municipiului Braşov, al Autorităţii Fondului Cultural Naţional şi al O.A.R., am organizat o serie întreagă de evenimente în jurul imaginilor pe care le-am cules în al doilea an. În primul rând am putut expune mai multe imagini, în patru spaţii din oraş, cu generozitate puse la dispoziţie de noii noştri parteneri. Una dintre mizele proiectului pentru acest an a fost „ieşirea în cartiere” a proiectului, contactul cu locuitorii în proximitatea locuinţelor lor. Am realizat, din experienţa altor expoziţii, că publicul braşovean este mai receptiv la expoziţii în aer liber, astfel încât am decis organizarea unei retrospective a ediţiei în Piaţa Sfatului. Tot aici am expus şi cercetarea asupra spaţiilor verzi din oraş, un material grupat sub titlul „Câmpuri şi bariere”. Documentarea asupra evoluţiei (sau mai bine spus asupra restrângerii suprafeţei) spaţiilor verzi din oraş a avut menirea prezentării într-o manieră comprehensibilă, dar din perspectivă arhitectural-urbanistică, a problematicii spaţiilor verzi din oraş, tocmai pentru a sta la baza unui dialog pe această temă. Parte din decizia asupra acestui subiect a constituit-o concursul de arhitectură pentru amenajarea Livezii Poştei, desfăşurat anul acesta la Braşov.
Alături de expunerea mai curând tradiţională a imaginilor în cadrul acestor expoziţii, ne-am dorit organizarea unor întâlniri cu locuitorii, în care interacţiunea şi dialogul să fie posibile. Am reuşit acest lucru cu ocazia unor seri de proiecţii, organizate la sediul O.A.R. Braşov, în Turnul Porţii Ecaterina. Aici s-au adunat atât tineri arhitecţi, cât şi alţi locuitori pasionaţi de istoria oraşului, pentru a urmări proiecţii cu imagini provenite din albumele unor colecţionari, imagini care nu au putut fi expuse, dar care au o valoare documentară de excepţie. Aceste întâlniri, care au adunat un public divers şi doritor de dialog, ne-au dat speranţa unei continuări a proiectului, care să ne apropie şi mai mult de scopul de constituire a unei societăţi civile implicate în deciziile asupra spaţiului public.
Ultima acţiune programată pentru anul 2011 a fost lansarea albumului „Oraşul Memorabil – Braşov”, o carte-documentar în care se regăsesc imagini din expoziţia din 2010 alături de poveşti despre oamenii surprinşi în fotografii sau despre locurile din imagini.
În acest moment suntem la finalul câtorva luni de muncă intensă şi entuziastă la acest proiect şi încă evaluăm posibilităţile de continuare ale lui. Anul acesta am avut alături o echipă de voluntari (tineri absolvenţi arhitecţi, dar şi câţiva locuitori pasionaţi) care au ajuns să creadă în proiect. Împreună cu ei am găsit o serie de idei prin care Oraşul Memorabil şi-ar putea continua impactul în spaţiul public local.
Un lucru trebuie poate spus, în încheiere: exerciţiul de întoarcere a noastră, a arhitecţilor, la comunicarea cu cei pentru care în final construim şi la contextul istoric în care construim, la altă scară decât relaţia directă beneficiar-arhitect, este probabil cea mai directă cale spre o arhitectură semnificativă.
