Bucureşti. Madame Pogany
„Realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor” – astfel îşi exprima Constantin Brâncuşi crezul artistic. Nu este de mirare, atunci, ca un proiect ce împrumută numele uneia dintre cele mai cunoscute lucrări ale sculptorului – cu o mică modificare, căci domnişoara Pogany a devenit, între timp, doamnă – să utilizeze arhitectura ca simplu fundal, lăsându-i pe oameni să creeze, prin interacţiune şi exprimare, caracterul şi atmosfera locului.
Arhitecţii au urmărit crearea unui spaţiu care să ofere o alternativă pentru imaginea general acceptată a unui restaurant/bar. Într-o primă fază, ei au ales să păstreze toate elementele de beton din cadrul structurii existente, respectiv pereţii, grinzile şi plafonul, Mai mult, au introdus şi un obiect nou din beton aparent, barul de seară. Pentru a scoate în evidenţă calităţile acestui material, cadrele, blaturile şi o mare parte din piesele de mobilier au fost realizate din TEGO, iar mesele şi tejghelele barurilor au fost realizate din lemn masiv. Nu în ultimul rând, în zona barului de zi au fost utilizate plăci din ceramică de Marginea – material tradiţional românesc, de culoare neagră, produs în zona Bucovinei. Proiectarea la nivel de detaliu a elementelor de mobilier şi a închiderilor a fost realizată în spiritul materialelor. Autorii au urmărit folosirea soluţiilor low-tech – canturi vizibile, îmbinări „dulghereşti”, evitarea folosirii mânerelor pentru uşi şi sertare etc.
O altă caracteristică importantă a proiectului a fost ideea de transparenţă. Astfel, faţada principală conţine o serie de ferestre mari, glisante. La interior, bucătăria şi spaţiul restaurantului comunică prin intermediul unei deschideri ce asigură transparenţa atât din interior, cât şi din stradă. Spaţiile tehnice sunt, de asemenea aparente, instalaţia performantă de aerisire participând, astfel, la definirea spaţiului.