Când mâinile împletesc poetic materie și culoare: Ars Ana

17 iunie 2025

Când mâinile împletesc poetic materie și culoare: Ars Ana

INTERVIU: Manuela Zipiși FOTO: courtesy of Ana Gurduza

Ana Gurduza ne permite să aruncăm o privire într-un univers căruia nu îi sunt străine nici arhitectura, nici poezia și cu atât mai puțin ceramica ori pictura. O lume care se revarsă mai ales în tușe de albastru, palpitând într-o legătură specială cu rădăcinile și cosmosul. După studii de Arhitectură la București, designerul din Republica Moldova s-a apropiat creativ de lucrul manual, astfel că în atelierul bucureștean Ars Ana pot fi acum descoperite colecții de obiect ceramic, acuarele, pictură în ulei, gravuri etc. În 2024, ilustrațiile Anei s-au întâlnit inspirat cu vorbele de duh într-o carte de proverbe românești ilustrate, realizată împreună cu Alexandra Mihailciuc: Cuvinte înaripate. Proverbe românești ilustrate. Despre aceasta, sensuri și chei de lectură ale creației Ars Ana, în cele ce urmează.

În universul Ars Ana, ceramica face casă bună cu pictura și ilustrația, într-un oniric dominat de albastru. Cum ai descrie, pe scurt, parcursul acestei povești, cum ai început și unde speri să te poarte drumul?

Copil fiind, visam să am o mansardă de lemn vechi, cu lucarne spre pomi verzi, un loc plin cu obiecte neobișnuite, o colecție muzeală între amintire și visare unde să pictez. Acest drum este acum atelierul, spațiul oniric al creației. Bunicul a fost meșteșugar într-ale lemnului, profesor de desen şi observator al lumii. Copiii săi, printre care al meu tată, au desenat, însă pentru niciunul dintre ei acest lucru nu s-a materializat într-o preocupare a vieții. Îmi doresc să cred că mi-a fost menit să fiu creator de imagini și povești. Timp de 10 ani am încetat să pictez – o ruptură gravă în actul meu de creație, generată de frica în fața foii albe. M-am îndreptat apoi spre lucrul manual, pe care l-am simțit ca pe un paradis pierdut după care, chiar neștiindu-l, tânjeam.

După absolvirea Facultății de Arhitectură, au urmat patru ani de studiu și practicare a restaurării sub tutelajul mentorului arh. Șerban Sturdza, în paralel cu școala Fotopoetica a unui alt maestru, Francisk Ferko Mraz. În aceeași perioadă, am făcut ucenicia la ceramistul Marius Stanciu și, grație generozității sale, am învățat. Înființând propriul atelier, am simțit liniște, curaj, credință, sațietate și neastâmpăr de a face și de a fi, și știu că mi-am găsit locul și menirea pe care o pot purta o viață.

Un mod previzibil și unul inedit în care studiile de arhitectură îți sunt de folos în procesul de creație:

Un mod previzibil în care studiul de arhitectură îmi este de folos în procesul creației este faptul că tot frumosul urmează aceeași lege a proporțiilor și logicii compoziționale. Ar mai fi medierea dintre formă și funcțiune, anticiparea jocului de umbră și lumină, dirijarea între cald și rece, dar și grija pentru context și omul care îl va locui.

Un mod inedit prin care studiile de arhitectură îmi sunt de folos e reprezentat de iubirea pentru povești, inspirată de marii profesori. Fiecare lucru are sens, are început, parcurs și sfârșit. Am aflat că toate există o dată înăuntru și apoi în afară. La origini, poveștile caută să distileze intențiile adânci ale chemării necuvântate: dragostea, divinitatea, suferința, moartea etc.

Inspirația, știm, poate veni de oriunde – ce anume te inspiră în ultima vreme? Și ce te ajută să ieși dintr-un moment de impas creativ?

Mă inspiră lectura, teatrul, poveștile și poezia, adevărul uman condensat în esență.

Un designer, o carte și un proiect de design/arhitectură care te-au impresionat în 2024:

Expoziția Monstrul, pătratul și hohotul, de la MARe.

Cu ce alt material sau mediu artistic ți-ar plăcea să experimentezi?

Mi-ar plăcea să creez o lucrare murală pentru oraș.

Anul trecut ai lansat împreună cu Alexandra Mihailciuc o carte de proverbe românești ilustrate: Cuvinte înaripate. Proverbe românești ilustrate. Câte ceva despre plăcerile și micile provocări ale proiectului:

Cartea de proverbe ilustrate urma să asocieze desenul cu textul pentru a alcătui un joc serios al memoriei vii, un mod de a reconecta generația la tradiție, de care totul pare s-o îndepărteze. Proiectul este unic în felul său, fiind o interpretare ludică a vorbelor de duh care au biruit uitarea; exact aceea care este în măsură să ajungă la sufletul omului de azi.

Ideea de a asocia iubirea pentru ziceri românești ale vechimii, precum și grija pentru păstrarea lor în creația artistică este un act provocator, o încercare de a străpunge hăul ce tinde să separe cele două sfere, cea a culturii vieții cotidiene și cea filologică.

Unde îți putem vedea/descoperi proiectele și creațiile?

Cel mai reprezentativ loc este, desigur, atelierul, care aduce împreună acuarelele, grafica, gravurile, pictura în ulei, ceramica, proiectele în lucru, colecția cărților poștale, ideile viitoare, cât și nereușitele ascunse ochiului. Alt loc este pagina web arsana.art și pagina de instagram ars_ana. Altfel, prin oraș, sunt răspândite în galerii și mici magazine obiecte de ceramică și reproduceri grafice, copii ai atelierului.