Capela copiilor

Lucrările grafice întrețin o relație fuzională cu zidurile. Așezate pe fața lor interioară, sunt destinate individului; cele de pe fața exterioară se adresează lumii, străzii. Deasupra pereților interiori se află un tavan, deasupra celor exteriori – cerul. Înlocuind cerul cu un tavan, expozițiile de street-art îmi par triste, lipsite de libertate, ca și grădinile zoologice.

Julien Malland nu este un nume celebru. Seth însă, numele lui de artist, este cunoscut de zidurile din lumea întreagă, de la Beijing la Paris, de la Calcutta la Santiago. De unde titlul asumat de globe-painter. Un street-artist care iubește ambele fețe ale zidurilor.

Seth propune regenerarea libertății prin transcrierea exteriorului către interior în versiuni „de expoziție” ale lucrărilor sale stradale. Fotografii, desene, statui. Subiectul predilect sunt copiii. Copiii sunt dragi lui Dumnezeu. Îi sunt, de asemenea, indispensabili. Ei regenerează omenirea, iar Dumnezeu fără oameni ar fi orfan sau poate nici nu ar mai fi.

O capelă a copiilor în capela unei foste mănăstiri este astfel o evidență. Cea construită de Seth la Saint-Malo este colorată, heteroclită, voioasă, cu vitraliu și strană. Orașul, cetate a corsarilor, este propice visului. Tavanul este cel al capelei Saint-Sauveur, aproape de cer. Călătoria în copilărie și retro-setarea adulților vizitatori devin astfel posibile. Momente de dialog între intervențiile sale urban-stradale și copii, oprite în timp prin fotografie ori desen; chipuri fragede ascunse în spatele unor măști ieșite din povești; curcubee ca porți spre nemărginire.

Intersectare între Dumnezeu și copii, care trimite vizitatorul în lumea așa-cum-ar-trebui-ea-să-fie.