Casa CN
Această locuinţă din Bucureşti este construită pe un teren de 350 mp dintr-o parcelare de dată recentă, realizată prin retrocedarea suprafeţei unui parc. Sensibili la implicaţiile tăierii arborilor pentru atmosfera urbană şi pentru microclimatul local, arhitectul şi beneficiarul au convenit asupra păstrării unui număr cât mai mare din arborii existenţi pe teren; au fost astfel menţinuţi trei dintre cei patru arbori. Primul, cel mai aproape de aliniament, a dictat alegerea axului de intrare în clădire, fiind un element de temă similar condiţionărilor urbanistice – calcan pe una dintre laturi, retrageri faţă de celelalte trei limite.
Volumetria este animată de decizia de a realiza un acoperiş în trei ape, cu pantă inversă, disimulată în spatele unor faţade ortogonale. Cele trei ape converg spre terasă de pe lateralul parcelei, determinând şi forma spaţiului interior de la etaj, dormitoarele având secţiunea de tip mansardă. Terasa de la parter se întinde din centrul faţadei laterale până departe, în grădină, câştigând lăţime odată cu apropierea de livingroom. Suprafaţa
din deck a terasei este punctată de jardiniera tangentă peretelui şi de muchia vie din profile metalice laminate, detaliu care se regăseşte şi în cazul terasei de la intrare. Parţial însorită, parţial umbrită de consola îndrăzneaţă a dormitorului de la etaj, terasa este locul favorit al întregii familii şi avantajul indiscutabil al locuirii individuale.
Intrarea este anunţată de decroşul trapezoidal care adăposteşte terasa de acces şi de suprafaţa de faţadă placată cu sticlă vopsită în roşu. Interiorul reia tematica exteriorului prin continuarea gamei de finisaje şi a simplităţii volumelor: pereţii albi, pardoselile din lemn şi dalaje de mari dimensiuni, suprafeţele de sticlă transparentă (parapeţii scării şi ai podestelor) şi vopsită în culori vesele (blaturile şi placările din băi şi bucătărie), lumina abundentă în toate spaţiile – parietală şi zenitală, dinamismul unghiurilor de percepţie. Câteva detalii îmbogăţesc amenajarea interioară fără a o încărca: plafonul din beton aparent al livingului, mobilierul încastrat din fiecare cameră care utilizează la maximum spaţiul disponibil, păstrând suprafaţa peretelui lisă, obiectele de mobilier minimaliste şi de culoare închisă, care dau scară spaţiilor inundate de lumina şi le „aşază” din punct de vedere gravitaţional.
Curtea interioară este acel element care guvernează şi ordonează întregul spaţiu al casei, transformând faţada laterală într-una de mare importanţă, determinând retragerea parterului în dreptul livingului şi apariţia consolei de la etaj, modelând inventiv forma acoperişului.
Împrejmuirea transparentă către stradă, atât de rar adoptată de proprietari în ciuda regulamentelor urbanistice explicite, contribuie la atmosfera străzii şi îi accentuează caracterul rezidenţial.
Lecţia de arhitectură pe care o dă micul volum curat, vesel şi în acelaşi timp cochet este una simplă: pentru a crea un obiect de valoare nu este nevoie de suprafeţe mari, finisaje extravagante sau decoraţiuni; ştiinţa de a te încadra în mod elegant în context şi de a utiliza la maximum potenţialul unei parcele fără prea multe elemente distinctive, ajutată de un bun simţ nu doar arhitectural, de creativitate şi simţul proporţiilor sunt suficiente pentru a aduce un plus de calitate în imaginea cartierului şi a zonei urbane.