fbpx

Casa Coloniale, invitație la inedită călătorie în timp

TEXT: Manuela Zipiși FOTO: Sergiu Negulici, Daniel Leonard Toteanu

La Câmpulung Muscel se poate merge oricând, mai ales că îl desparte o distanță de doar două-două ceasuri și jumătate de actuala capitală (Câmpulung Muscel a fost cea dintâi capitală a Țării Românești în secolul XIV). La Câmpulung Muscel însă se poate merge mai ales toamna, când muscelele sunt acoperite de toate culorile naturii în tranziție, iar prunele, merele ori nucile sunt gata să ne țină companie de-a lungul iernii.

Despre Câmpulung se spune că ar fi orașul cu cele mai multe biserici și,  în mod cert, este cel cu cele mai multe cruci votive, cioplite în piatră de Albești (37 conservate), și ieșind în cale pe la răspântii ori prin curțile bisericilor. Dincolo de biserici ori Mănăstirea Negru Vodă, recent restaurată, Câmpulungul oferă călătorului care se încumetă să îl ia la pas și bucuria descoperirii unor clădiri de patrimoniu, unele fericit renovate, altele în diverse stadii de degradare, dar toate complet fermecătoare. Plus tradiționala casă de muscel, dar și construcții negustorești de la începutul secolului XX.

Ajunși în acest punct, facem un popas la Coloniale, o casă negustorească de la 1926 care animă de câțiva ani cartierul Tabaci și întregul oraș grație prăjiturilor de casă, siropurilor și cafelelor care se pot bea în beciul devenit cafenea ori chiar în fața casei printre florile și glicina care marchează anotimpurile. Din vara acestui an la Coloniale se și poate locui temporar, sau ar fi mai bine să spunem că se poate călători în timp. Asta pentru că cele două dormitoare duble cu glasvand și un dormitor single cu ieșire la sala lungă închisă – acest spațiu liminal între înăuntru și afară – au fost amenajate cu respect și drag pentru multe dintre elementele arhitecturale originale.

3 - image00001
4 - image00034
5 - image00874

Conceptul amenajării îi aparține regizorului Sergiu Negulici, care împreună cu Daniel Leonard Toteanu –  grație căruia ansamblul trăiește o nouă viață –, a transformat casa cu băcănie la parter, de unde și numele de Coloniale, într-un spațiu care își așteaptă oaspeții să înnopteze sau să rămână preț de o cafea. În întreaga casă (beciul convertit în cafenea, camera de zi a familiei – în curs de amenajare – camerele tematice de la parter și apartamentul cântăreței de operă cu ieșire pe sală și acces la o baie unde cada originală există încă) s-au înlăturat straturile de vopsea aplicate în timp, dezvelindu-se inima: „prima zugrăveală a casei, făcută cu șabloane pe diferite culori”, după cum ne-a spus Sergiu, lemnăria și podelele originale.

 În acest cadru, regizorul a inserat mici scenografii cu mobilier, obiecte decorative, fotografii și cărți, alcătuind tematic o istorie a vieții private care evocă îndeosebi anii 1930-1940, inspirată chiar din istoria Câmpulungului: „La parter am făcut două camere tematice, camera unui doctor și camera unei croitorese italience, Câmpulungul fiind populat în perioada respectivă de bresle de constructori care au ridicat multe din casele și monumentele de piatră ale anilor 1930.” Cât despre cafeneaua instalată în beciul bine scuturat în prealabil de praful de cărbune și excavat, se poate spune că grație obiectelor selectate de Sergiu și a tablourilor lui Leonard, atmosfera este, ca în întreaga casă, la fel de seducător atemporală și cald nostalgică. O binevenită invitație la călătorie în timp.

7 - IMG_6180
Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0