Casa Criț 164, Brașov. Restaurare și reanimare

Povestea – mai veche și mai nouă – a casei e scrisă mai degrabă în zidurile și alcătuirea ei, decât în acte. Aflată în zona centrală a satului, a cărei parcelare se păstrează din secolul 13, a aparținut unor coloniști sași, însă de cel puțin patru generații a trecut în proprietatea unei familii de români, cum atestă și crucea de pe fațadă.

Numele foștilor proprietari a intrat în umbra uitării, dar încrustate în lemnărie se păstrează câteva date: 1784 pe o bârnă din șură; 1860 pe buiandrugul grajdului; 1897 pe o grindă în casa mare. Cele mai vechi, aflate pe construcții anexe, sugerează existența unei datări anterioare, scrisă de obicei pe grinda-meșter din camera principală, care a fost înlocuită în 1897, cu ocazia unei renovări. Un acoperiș rotunjit a înlocuit timpanul teșit, specific săsesc. Tot sub imboldul originalității a crescut în curte un insolit cerdac pentagonal.

 

În 2010, casa era părăsită și vandalizată. Omul care a sfințit locul este o doctoriță din Târgu Mureș, care a preluat-o cu intenția amenajării unei locuințe private. A restaurat-o cu meșteri locali, cu propriile mâini și cu materiale vechi: țigle și cărămizi din demolări, tâmplărie din podurile și magaziile caselor cu termopane proaspete, mobilier și accesorii din Criț și din satele învecinate.

La prima vedere, mobilierul poate părea pretențios, dar nu e de mirare, într-un sat la jumătatea drumului între Sighișoara și Brașov, să găsești mobilier „domnesc” adus și acolo de la Pesta sau de la Viena. Această inserție de mediu urban în ambianța rustică dă casei o notă aparte.

Proiect prezentat în Conace și Pensiuni din România 3