fbpx

Casa cu blazoane

Text: Réka Ţugui
Foto: Andrei Creangă

Elementele expresive de plastică arhitecturală şi repertoriul decorativ complex şi subtil sunt motive pentru care iscusinţa şi creativitatea meşterilor care au zidit în urmă cu două veacuri şi jumătate Casa cu Blazoane pot fi considerate cel puţin ieşite din comun. După ani lungi de uitare care au condamnat-o la distrugere, această casă de excepţie a arhitecturii noastre ţărăneşti a fost readusă la viaţă sub îngrijirea Uniunii Arhitecţilor din România

Înfăţişarea actuală i se datorează unei intervenţii radicale de la începutul secolului al XIX-lea, când a fost extinsă cu încăperea poligonală situată în extremitatea tindei opuse intrării, iar faţada a fost împodobită cu stucaturi cu motive ornamentale inspirate din lumea vegetală. În completare, un şir de blazoane circulare decorează parapetul foişorului, printre care piesa centrală poartă simbolul vulturului bicefal. Din etapa originară (mijlocul secolului al XVIII-lea) s-au păstrat colonada şi fruntarul foişorului din lemn de stejar, pe care au fost sculptate o serie de simboluri, coborând din repertorii străvechi, precum coarnele de berbec sau discul solar.

Cutremurele şi lipsa lucrărilor de întreţinere au afectat grav structura de rezistenţă şi învelitoarea construcţiei, producând dislocări masive ale zidurilor şi prăbuşiri parţiale ale planşeelor, fiind afectate nu numai elementele constructive, dar mai ales valoroasele detalii decorative. Din dorinţa de a o salva de la dispariţie, în anul 2004, Florin Drăgulin, localnic şi descendent al familiei de moşneni a Drăgulineştilor, a decis să o cumpere, însă, nereuşind demararea lucrărilor de consolidare şi restaurare, a vândut-o patru ani mai târziu Uniunii Arhitecţilor. Proiectul iniţiat atunci, finanţat prin fonduri europene, a reuşit în cele din urmă să recupereze toate elementele de excepţie ale casei: ornamentele exteriorului, uşile originare datate în urmă cu două veacuri şi jumătate, precum şi toată decoraţia în stuc ce îmbrăca la interior pereţii şi tavanele.

Cu scopul de a reda cât mai fidel atmosfera autentică a locului, amenajarea camerelor parterului se va realiza cu piese de mobilier istorice, colectate de la sătenii din Chiojdu, provenind din epoci diferite pentru a acoperi toate etapele din existenţa casei. Proiectul nu se rezumă însă doar la interven­ţia de restaurare şi consolidare, ci propune totodată noi funcţiuni menite să transforme locul într-o importantă atracţie turistică. Astfel, pe locul cuhniei amintite în documentele de epocă s-a construit acum un punct de informare, prevăzut cu un amfiteatru menit să găzduiască 50 de persoane şi cu un spaţiu expoziţional complex, care oferă posibilitatea realizării de expoziţii diverse şi permite organizarea unor ateliere de lucru pentru tinerii arhitecţi care studiază habitatul tradiţional al zonei. În plus, pe prispa ce se întinde pe toată lungi­mea faţadei principale pot fi organizate de­mons­traţii ale artizanilor populari.

Amenajările exterioare au vizat şi refacerea incintei originare, cu ziduri din piatră şi învelitoare din şindrilă, construirea unui mic amfiteatru pentru reuniuni artistice, la care să participe echipele de dansatori din zonă, pavarea cu piatră a aleilor pentru a menţine configuraţia autentică a unei gospodării moşneneşti înstărite şi, nu în ultimul rând, plantarea de arbori şi arbuşti, pomi fructiferi specifici zonei, dar şi flori caracteristice reliefului montan.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0