Casa D. Proiect de arhitectură
Locuinţa unifamilială ce a primit în acest an Premiul Anualei de Arhitectură Bucureşti se distinge în primul rând prin simplitate. Dificultatea de a fi original utilizând forme şi materiale minimaliste este cu atât mai mare cu cât arhitectul urmăreşte să-şi transforme proiectul într-o imagine iconică.
Volumetria locuinţei este una dintre cele mai simple: un corp plin alb din care sunt decupate patru colţuri, diametral opuse două câte două. Ineditul constă în tensiunea psihologică indusă de cele două colţuri în console ample, precum şi în consecvenţa cu care este respectat principiul plin-gol. Singurele vitraje de mari dimensiuni sunt dispuse pe faţadele secţionate ale volumului, cutia iniţială rămânând neatinsă.
Elementul surprinzător care vine în completarea principiilor de bază enunţate mai sus este tema golurilor rotunde de dimensiuni aleatorii, amplasate în grupuri, în diferite zone ale plinului. Fie că este vorba de ferestre (în dormitor şi pe holuri) sau de zone de iluminat în plafon, golurile rotunde sunt o prezenţă veselă şi dinamică, semănând cu nişte bule de aer care s-au oprit pentru o clipă pe unul sau altul dintre pereţi.
La interior, golurile rotunde se transformă în corpuri de iluminat, fiind încadrate de un contur translucid. Tema acestora se repetă şi pe plafoane, atât interioare, cât şi exterioare (intradosul consolei care adăposteşte terasa livingului), iluminarea realizându-se prin corpuri rotunde, realizate la comandă, încastrate în planul plafonului. Şi corpurile de iluminat aplicate şi suspendate respectă aceeaşi regulă – volume de tip disc, sferă sau semisferă în grupuri dinamice.
Interiorul respectă regulile minimalismului, cuprinzând puţine materiale şi culori: în afara albului dominant şi a suprafeţelor de sticlă, singura culoare importantă este cea a lemnului deschis şi cald folosit pentru pardoselile interioare (parchet din lemn de arin), exterioare (deck) şi pentru mobilier, repetată în cazul pardoselii din piatră bej şi înviorată de câteva accente verde crud – plante naturale şi mobilier. Tâmplăria şi riflajele, în schimb, sunt de culoare brun închis, pentru a sublinia prin contrast decupajele în volumul plin.
Interiorul reia la scară redusă tema decupajelor în volume albe şi a corpurilor suspendate în consolă – acestea se regăsesc în cazul luminatorului din hol, al podestului scării principale şi al nişei şemineului. Decalajele de jumătate de nivel între partea anterioară şi cea posterioară a clădirii favorizează poziţionarea decupajelor şi a golurilor la cote variabile, fără a trăda conformarea interioară a etajelor şi ajutând la percepţia volumului ca un întreg. De asemenea, aceste decalaje se traduc la interior prin perspective interesante mai ales în zona ruperii de nivel, potenţate de iluminarea spectaculoasă şi inegală: zenitală, perimetrală prin vitraje de mari dimensiuni, respectiv locală prin hublourile rotunde.
Amenajarea exterioară urmăreşte linia generală a simplităţii prin prevederea unor suprafeţe vaste de gazon continue în curtea din spate, alternate cu lastre mari din piatră în grădina de faţadă. Aceleaşi lastre se transformă în trepte exterioare – alei cu pantă lină care conduc paşii către cele două intrări: living şi hobby room. Copertina de intrare este şi ea una dintre piesele de rezistenţă din capitolul „console” – o structură zveltă şi îndrăzneaţă din profile metalice şi acoperită cu sticlă, care marchează accesul în faţada laterală.
Atitudinea faţă de stradă este de asemenea de remarcat: în contradicţie cu tendinţa actuală de a închide şi înălţa cât mai mult împrejmuirea către stradă în ciuda regulamentelor urbanistice, conceptul de proiectare translatează limita intimităţii de la aliniament la faţada clădirii, permiţând grădinii să participe la imaginea spaţiului public. Împrejmuirea înaltă, realizată din elemente metalice verticale şi masive, asigură protecţia fizică, însă cu o transparenţă totală, subliniată prin lipsa unei traverse superioare.
