Casa Eric
Această locuinţă din Corbeanca, al cărei proiect a început în 2008, a fost dorită foarte tare de un cuplu de tineri curajoşi, ce şi-au imaginat un volum minimalist, dimensionat pe măsura stilului lor de viaţă şi a unui buget relativ redus, care trebuia însă să includă un concept de calitate.
Proiectul s-a situat de la bun început în zona modestiei arhitecturale: fără artificii formale spectaculoase, fără să apeleze la o structură îndrăzneaţă nepotrivită, în fond, calităţii intime a locuirii, casa Eric este o construcţie simplă, confortabilă, la scară umană.
Ridicată pe un teren de mai puţin de 550 de metri pătraţi, casa este compusă din două volume glisate ca să permită amplasarea ulterioară a unei piscine la parter, atunci când bugetul o va permite. Orientarea fericită a laturii lungi a terenului spre sud a creat posibilităţi de însorire naturală a spaţiului interior, dar şi adăpostirea zonelor de odihnă spre partea mai răcoroasă a construcţiei. Întregul scenariu de desfăşurare a zonelor de zi/de noapte ţine cont de parcurgerea „în lung” a habitatului construit.
Reţeta este pe cât de simplă, pe atât de eficientă. Volumul principal, cel dreptunghiular, include parter şi etaj, iar corpul decalat are doar un nivel, astfel încât zonificarea în funcţie de nivelul intimităţii spaţiului este clară. Parterul este cel ce primeşte, eventual, oaspeţi în living, dining, bucătărie sau birou, în timp ce nivelul superior este destinat odihnei. Două dormitoare ocupă întregul etaj, incluzând spaţii generoase proprii pentru dressing, băi şi terasele orientate diferit (cea mai mare dintre ele ocupă întregul acoperiş al corpului dezvoltat la parter), dar şi o zonă de relaxare ce priveşte asupra livingului de dedesubt. De altfel, terasele ce punctează întregul proiect – acoperite sau nu, placate cu lemn sau (încă) nu – înlesnesc comunicarea vizuală cu împrejurimile.
Beneficiarii – doi tineri ce lucrează în domeniul designului – şi-au dorit o casă minimalistă, descrisă de linii drepte, simple, însă una care să traducă tridimensional ideea lor proprie asupra spaţiului. Etajul pare că pluteşte peste parter, generând o terasă intimă, adâncă, la etaj, proprie unuia dintre dormitoare. Consola de trei metri ar fi putut fi realizată, poate, folosind o structură cu dală groasă, eliminând grinzile, dar această casă îşi declară sincer şi neechivoc, propriile limite.
Situat undeva între minimalism şi poverism (ca expresie plastică a modestiei arhitecturale), proiectul nu propune finisaje preţioase şi nu epatează câtuşi de puţin. Volumele rectangulare sunt tencuite în alb, iar excepţiile de la această regulă – inserţii din lemn – au rolul de a o accentua. În zona de intersecţie dintre cele două volume, peretele este propus a fi placat cu piatră, ce anunţă la interior şemineul, punctul „cald” al casei.
Casa Eric este o lecţie despre modestie asumată , o dovadă de maturitate nu doar a profesionistului (arhitectul), ci şi a beneficiarilor, care arată inteligenţa de a face diferenţa între a copia diverse modele contemporane şi a construi un proiect propriu. Un arhitect cu imaginaţie ştie să transforme eventualele limite financiare în premisele unui proiect unic şi irepetabil, altfel spus – unul bogat în conţinut.