Casă modernistă mereu actuală 3/8_Litoral Perúvian Style

Fernando Isaac Sergio Marcelo Marcos Belaúnde Terry (07.10.1912 ­ 04 06.2002) a fost un arhitect, om de stat, orator, om politic și președinte al Perú-ului în două mandate. A urmat studiile secundare la Paris și studiile superioare la Universitățile din Miami și Austin, Statele Unite, unde a obținut titlul de arhitect în 1935.

Reîntors la Lima în 1937 diseminează noile tendințe de urbanism și  promovează profesionalizarea arhitecturii în Peru. Predă Urbanism la Universitatea Catolică apoi la Școala de Ingineri din Lima, care, în 1955, a devenit Universitatea Națională de Inginerie (UNI). Belaunde a fost și primul decan al facultății de Arhitectură de la UNI, în cadrul căreia a înființat  Institutul de Planificare Lima (I.P.L.) o instituţie a coordonării și implementării dezvoltării locale și naționale.

A candidat în alianță cu Democrația Creștină și a fost ales președinte constituțional pentru perioada 1963-1969.

Managementul său prezidențial a fost orientat către lucrări publice de mari dimensiuni: construcția de drumuri, aeroporturi, ansambluri de locuințe, sisteme edilitare, de irigații și energetice. De asemenea, a restabilit originea democratică a autorităților municipale. Maniera coerentă, pragmatică și cu evidente preocupări sociale ale președintelui arhitect a atras atenția lumii vestice, așa cum specifică revista americană Time pe coperta unui număr din 1965.

Time Magazine Cover March 1965 – Belaúnde, A Latin American Architect of Hope

00 Time Magazine Cover March 1965 - Belaunde A Latin American Architect of Hope

În 1968, a avut loc o revoluție instituțională a forțelor armate condusă de generalul Juan Velasco Alvarado. Belaúnde a fost exilat la Buenos Aires, de unde a plecat ulterior în Statele Unite, unde s-a dedicat carierei universitare ca profesor de arhitectură. Datorită abilităților sale profesionale, el a fost invitat de renumitul arhitect Walter Gropius, creatorul Școlii Bauhaus din Germania, să predea  în universitățile din Statele Unite, cum ar fi Johns Hopkins, Harvard, American University, Columbia și George Washington Harvard. În această perioadă, Belaúnde s-a inițiat în noile concepte alternative de planificare și dezvoltare a teritoriului.

În 1978, Belaúnde s-a întors în Peru și a candidat la alegerile generale din 1980, în urma cărora a fost ales președinte constituțional ne-consecutiv pentru a doua oară, pentru perioada 1980-1985. A convocat imediat alegeri municipale și a retrocedat mass-media expropriate de dictatura militară proprietarilor originali. Au urmat efectele dezastruoase ale fenomenului El Niño, apariția grupărilor teroriste Sendero Luminoso și Movimienta Revolucionario Tupac Amaru (MRTA) și agravarea crizei economice, care a provocat un val de greve și crize economice repetate. Cu toate acestea, a continuat cu o politică de lucrări publice, în special în ceea ce privește educația, locuințele și drumurile, insistând cu continuarea lucrărilor proiectului „Carretera Marginal de la Selva”. După încheierea celui de-al doilea mandat, el a continuat să acționeze în politică ca lider al partidului Acción Popular (AP). A fost unul dintre promotorii alianței forțelor politice de dreapta, care la alegerile din 1990 a lansat candidatura scriitorului Mario Vargas Llosa, care a fost învins de Alberto Fujimori. În timpul regimului Fujimori a acționat în opoziție până la sfârșitul anului 2001. Apoi s-a retras din politică și a murit în anul următor.

În primul său mandat s-au realizat acțiuni majore cu impact social, dar în special proiecte de infrastructură inginerească și s-a demarat la inițiativa lui Belaúnde ambițiosul proiect „Carretera Marginal de la Selva”, fiind un proiect important de autostradă, care conectează regiunile amazoniene din Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela și Bolivia. Este unul dintre principalele proiecte ale Inițiativei pentru integrarea infrastructurii generale ale Americii de Sud. Pentru această inițiativă Belaúnde primește medalia de aur la Bienala de la Rimini ­ Italia în 1971.

FERNANDO BELAUNDE TERRY în acțiune – 1963-1968

01 FERNANDO BELAUNDE TERRY in acțiune - 1963–1968

În perioada 1973-1988 am trăit și activat profesional în America de Sud, petrecând cea mai mare parte a timpului în Peru, ca membru al unui proiect de cooperare internaționala al Germaniei, numit ”Mision Alemana de Energia”. Obiectivele acestui proiect au fost „Evaluarea Potențialului Hidroelectric Național” și „Optimizarea Expansiunii Sistemului Electric Interconectat” al Perú-ului.

Pentru un tânăr inginer care a terminat facultatea de Hidrotehnică din Timișoara în anul 1967 și cu experiența acumulată pe șantierele marilor proiecte hidroelectrice ca „Vidraru” pe Argeș și „Porțile de Fier” pe Dunăre, aceasta a fost o oportunitate deosebită să particip într-un proiect de asemenea importanță. Din studiile realizate de echipa noastră a rezultat că Perú-ul este una din țările cele mai bine dotate din lume din punctul de vedere al energiei hidroelectrice, cu un potențial teoretic de 210 000 MW și unul fezabil tehnico-economic de 58 000 MW. Cu o putere instalată actuală hidro-termică de 13 400 MW, care este de doar 23% din potențialul practic disponibil, Perú-ul se află într-o situație privilegiată într-o lume în care se impune folosirea la maximum a resurselor regenerabile de energie.

Evaluacion Potencial Hidroelectico ­ Ingineri în acțiune 1

02 Evaluacion Potencial Hidroelectico - Ingineri in Actiune 1

La sfârșitul decadei ’70, am avut onoarea să-l cunosc pe recent repatriatul Don Fernando Belaúnde Terry, ca urmare a convergenței intereselor noastre comune relaționate cu dezvoltarea optimă tehnico-economică a Perú-ului. Faptul că proiectele hidroelectrice cele mai valoroase din punct de vedere tehnico-economic, care au rezultat din studiul nostru, se aflau pe partea estică a lanțului andin, într-o zonă amazoniană corespunzând proiectului cel mai ambițios a lui Belaúnde, „Carretera marginal de la Selva” a constituit esența colaborării. Proiectul cel mai interesant identificat în cadrul studiului nostru de evaluare a Potențialului Hidroelectric Național a fost ENE 40, pe afluentul cu același nume al Amazonului, cu o putere instalată de 4000 MW. Acest proiect de excepție conceput în urmă cu peste 40 de ani a avut o soartă similară proiectului „Carretera marginal de la Selva” inițiat în urmă cu 50 de ani: Ambele au rămas până astăzi în mare parte „pe hârtie”.

Proiectul hidroelectric Ene 40

04 Proiectul Hidro-Electric Ene 40

Prin titlul  „Casă modernistă mereu actuală” intenționez să relatez despre locuința de la Lima a prietenilor mei Caroll și Ricardo Caillaux, a căror casă de vacanță am prezentat-o în articolul ”Beach Resort Ancon 1/8_Litoral Perúvian Style” (detalii aici: https://www.igloo.ro/beach-resort-ancon-18_litoral-peruvian-style/). Sunt sigur, că v-ați pus deja întrebarea „de ce vă povestesc despre arhitectul președinte al Perú-ului și despre proiectele de inginerie care mă relaționează cu această personalitate marcantă a secolului trecut”. Răspunsul este simplu: casa prietenilor mei de la Lima a fost proiectată de către arhitectul Fernando Belaúnde Terry în anul 1948 și consider că prezentarea în revista igloo a acestei personalități de excepție și a unui obiect pe care l-a proiectat în tinerețe ar fi utilă pentru o mai bună înțelegere a realității peruane.

Casa familiei Caillaux este localizată în cartierul San Felipe din Lima într-o zonă de case familiare în care au luat naștere de-a lungul timpului tot mai multe blocuri de locuințe. Exemple de locuri care sunt ușor accesibile din această locație se pot vedea în imaginea de mai jos:

Zone din apropierea casei Caillaux din San Felipe ­ Lima

05 Zone din apropierea casei Caillaux din San Felipe - Lima

Nu intenționez să fac o prezentare de specialitate a acestui imobil, în care am fost oaspeți și ne-am simțit „ca acasă”. Doresc doar să dau o idee despre ambianța în care trăiesc în mod curent prietenii mei „intelectuali sportivi” peruani.

O primă renovare și modificare a casei a avut loc  în 1983, ca apoi în 1993 să fie reamenajată din punct de vedere al mobilierului și al aspectului estetic, inclusiv al amplasării lucrărilor de artă. De aceste activități s-au ocupat proprietarii în persoană, dar mai ales Caroll Caillaux, care este de profesie designer ambiental.

În următorul colaj se pot aprecia unele elemente specifice ale casei Caillaux.

24 Elementele specifce ale casei Caillaux

Casa Caillaux este un adevărat muzeu de artă precolumbiană, având prezentate în aproape toate încăperile lucrări de ceramică și textile din cultura Chancay, dar și diverse lucrări de artă vizuală de proveniență peruană și internațională.

17 Ceramica Precolumbiană 1

Chancay-ul a fost o civilizație precolumbiană care s-a dezvoltat pe coasta centrală a Perú-ului și în special în cimitirele de pe văile Chancay și Ancon, unde familia Caillaux își are casa de vacanță, ceea ce explică numărul mare de piese colecționate de-a lungul anilor.

18 Ceramica Precolumbiană 2

Civilizația Chancay a produs ceramică la scară largă, folosind matrițe și s-au găsit peste 400 de tipuri diferite de desene care în mare parte nu au fost încă decriptate.

14 Terasa acoperită vazută din sufragerie

În casa Caillaux sunt expuse și o multitudine de tablouri, care coexistă pașnic cu lucrările precolumbiene de ceramică, lemn și textile.

15 Home Office

Bineînțeles că printre lucrările de artă și-au găsit locul și imagini care confirmă performanțele sportive ale gazdelor.

23 Last but not Least - Caroll Caillaux în Acțiune