fbpx

Casa-muzeu

Arta orientală este răspunsul la o tensiune dinamică, necunoscută maturei lumi clasice. Cu formele sale sinuoase, dar extrem de ordonate, şi coloritul transcendental – abstract, net formulat, nu exprimă nicio acceptare bucuroasă a realităţii perceptibile. Ea aparţine mai degrabă cu totul celuilalt tărâm, năzuieşte la o lume superioară, purificată de toate amăgirile simţurilor, de orice înşelăciune a intuiţiei, o lume în care domneşte necesitatea şi permanenţa şi pe care o consacră marea linişte a cunoaşterii orientale instinctuale.

Text: Viorica Buică
Foto: Şerban Bonciocat

Vă întrebaţi, poate, ce are de-a face arta orientală cu această casă care pune în evidenţă un limbaj pregnant modernist. Chiar dacă aparent – nimic, în realitate există o conexiune profundă. Proprietarul, pasionat colecţionar de artă orientală, şi-a dorit o locuinţă în care în primul rând să poată expune armonios piesele adunate de-a lungul anilor. Impresionat de rigurozitatea restaurării unei clădiri neoclasice, acesta a venit la cei doi tineri arhitecţi explicându-le, foarte clar, ceea ce îşi doreşte: un soi de locuinţă-muzeu, al cărei discurs ordonat, rece, aproape matematic să constituie un fundal pentru enigmatica lume orientală.

A rezultat o casă cu o volumetrie extrem de riguroasă, deschisă spre exterior, amintind de curăţenia arhitecturii scandinave. La interior, spaţiile comunică destul de liber, cu minime separări mai mult sau mai puţin virtuale, impuse şi de coordonatele neconvenţionale dorite de proprietar. Spre exemplu, bucătăria se găseşte cât mai departe de toate spaţiile centrale ale casei, incluzând livingul şi diningul. Avem astfel de-a face, în special în ceea ce priveşte zona de zi, nu cu un spaţiu domestic, ci cu unul mai degrabă spectacular, gândit iniţial ca un receptacul muzeal.

Locuinţa se organizează în jurul a trei poli funcţionali: zona copiilor şi a oaspeţilor apropiaţi (dormitoare şi spaţii de joacă), zona de noapte matrimonială (dormitor, dressing, baie) şi vasta zonă de zi (livingul care se ordonează în jurul unui „atrium” uşor coborât sub nivelul parterului şi diningul elegant la care ajungi urcând o scară minimalistă). Există, de asemenea, două zone de trecere, comune, generate de living şi care se retrag spre dormitoare: spaţiul dedicat bibliotecii şi zona de fitness, unde se găseşte şi jacuzzi-ul.

Spaţiul interior se dovedeşte extrem de unitar, în primul rând datorită esteticii liniei drepte, dar şi graţie consecvenţei în alegerea materialelor. De exemplu, pardoseala întregii case este finisată cu un singur tip de parchet, tâmplăria nu este foarte variată, dar de cea mai înaltă calitate, suprafeţele vitrate îşi fac apariţia oriunde s-a putut alege această soluţie.

De asemenea, s-a optat pentru un sistem de iluminat unitar, puţin vizibil ca obiect, cu excepţia lămpii de mari dimensiuni din living. Anumite zone sunt puse în valoare prin mici accente, aşa cum se întâmplă în cazul betonului aparent utilizat pe unul dintre pereţii livingului.

Nonconformismul acestui proiect se traduce şi în uşurinţa, ba chiar plăcerea cu care se deschide către exterior, către grădina generoasă amenajată cu o simplitate minimalistă (un lucru mai puţin obişnuit în spaţiul românesc). Zona de zi, practic inundată de lumina naturală, comunică direct cu grădina printr-un perete vitrat care se deschide în proporţie de 70 % şi cu strada, printr-o vitrină perfect transparentă. Întregul ansamblu denotă o dezinvoltură stilistică şi formală care individualizează, conferind locuirii un aer aparte.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0