Casa Noah, Richiș, Sibiu

Parafrazându-i pe cronicarii moldavi și valahi, ale căror istorii purced de la „a doua descălecare” (prima fiind, evident, cucerirea romană a Daciei), se poate vorbi, în zilele noastre, de o a doua descălecare a sașilor în Transilvania.

Fenomenul e bine ilustrat la Richiș, iar Casa Noah reprezintă un caz exemplar, al cărui protagonist se numește Paul Hemmerth. A părăsit Mediașul în anii ’80, la paisprezece ani, cu părinții. S-a stabilit în Germania și a cutreierat lumea cum puțini au făcut-o. În 1996 a regăsit, în sine și pe meleagurile străbunilor, avântul temerar al coloniștilor saxoni de acum opt sute de ani.

Ochii și inima i s-au oprit la Richiș. A cumpărat mai întâi Casa Galbenă și a recondiționat-o cu meșteri din sat și din zonă. Același lucru l-a facut pe urmă cu cea de alături, Casa Verde. Apoi a convins cunoscuți și prieteni, din Germania, dar nu numai, să-i urmeze exemplul. Așa încât Richișul are acum – sau deocamdată – locuitori de 14 naționalități.

În pensiunea Noah, Paul Hemmerth a adunat mobilier din zonă, scoarțe bătrânești, cusături, străchini, ulcele, unelte și găteli de tot felul, inclusiv artefacte exotice aduse din călătoriile sale, căci nu se ferește de inserții alogene, mai ales când e vorba de confort și de spirit practic. În curte a plantat pomi, cultivă flori și verdețuri care-i întâmpină cu mirosuri și gusturi indigene pe oaspeții pensiunii.

Mai mult decât prin evocarea ambianței tradiționale, Casa Noah excelează prin resuscitarea spiritului săsesc – harnic, ingenios și pragmatic.

Proiect prezentat în Conace și Pensiuni din România 3