Casă ochioasă, casă adormită

2-1-1024x768

Casele de pe străzile Moise Nicoară și Daniel Barcianu mi-au atras atenția pe rând, încet, de-a lungul unor eforturi susținute de a găsi locuri și informatori pentru o cercetare urbană la Hala Traian. Cele două străzi, situate în sectorul 3 (zona este ambiguă între sectoarele 2 și 3), sunt mai aproape de Piața Alba Iulia decât de Hală, dar păreau să aibă mult potențial.

Mergând de mai multe ori pe Moise Nicoară am remarcat o casă, pe stânga, pe care am declarat-o preferata mea. Era nelocuită atunci și în bovindoul unghiular, neobișnuit, îngust, de la hoch parterre, rămăsese (cine știe de când) un scaun de birou ajustabil, prăfuit, lângă perdeaua al cărei colț era prins în ceva. După un timp am observat că se fac renovări, glicina de pe fațadă a dispărut și clădirea putea fi văzută mai bine.

Este o casă pentru o singură familie, dezvoltată pe un spațiu mic și fără gard pe aproape toată fațada de la stradă, pentru că are un garaj la demisol care dă direct în stradă. Bovindoul cu pricina este chiar deasupra, forma lui ascuțită parcă împunge strada, plină de curiozitate. Către intrarea situată pe colțul nordic al fațadei dinspre stradă, o porțiune de zid, întâi mai jos, apoi dublându-și dimensiunile, ajunge cam cât un stat de om. Lângă acesta este o poartă dublă de fier care dă într-o curte îngustă ce ține cât lungimea casei pe fațada nordică și e la fel de îngustă și în spatele dinspre vest al casei. Spațiul este ocupat de una sau două magnolii, cele mai mari și mai frumoase de pe stradă, și parcă și de o tufă de iasomie (e prea mic spațiul ca să-ți dai seama ce tufă în ce curte este…).

4-1024x768

Cât a dispărut glicina am putut observa casa. Demisolul este vizibil pe latura nordică, de la intrarea cu „cozoroc”, având ferestrele mici, pătrate, în șir indian. Intrarea, pe colț, are numitul „cozoroc” ce umbrește și strada. Scările nu sunt vizibile din stradă, doar micul „pridvor”, cu geamuri mari fixate în lemnărie. Este, de altfel, cel mai deschis loc al casei. Hoch parterre-ului îi corespunde această intrare care pare să dea în livingul cu bovindoul pomenit mai sus. Mansarda nu pare să aibă mai mult de o cameră și are un bovindou identic, dar mai mic, deasupra celuilalt, și două ferestre hublou, una spre stradă și cealaltă spre curte.

La scurtă vreme după ce s-au mutat noii proprietari au apărut modificările: un gard cu porți din fier în dreptul garajului, vegetația a fost lăsată să crească la loc, scaunul din bovindou a dispărut, perdeaua a căzut și a apărut o jaluzea.

Citește continuarea articolului pe artdecobucharest.ro.

***

Text de Maria Șerban, premiat în cadrul concursului de texte de arhitectură cu tema „București: Modernism Art Deco”, organizat de Asociația Igloo Habitat și Arhitectură în noiembrie 2018.