Casa T – armonie prin complementaritate

Amplasamentul casei T se află într-o zonă periurbană Clujului, o arie cu caracter hibrid care în­cearcă să îşi păstreze frumuseţea cadrului na­tural primind generos locuinţe care profită de proximitatea cu aria urbană. Cu alte cuvinte, zo­na este înveşmântată deja de tensiunea dintre natural şi artificial, dintre construit şi teren liber.

Tema de proiectare primită de echipa de arhi­tecţi Filofi şi Trandafir aduce o polaritate suplimentară: lo­cuinţa urma să armonizeze şi să spa­ţia­lizeze un răs­puns construit pentru spi­ritele viitorilor locatari – extrovertit masculin şi in­trovertit feminin. Proprietarii, familia T, cu pasiuni complemen­tare, au solicitat astfel o casă simultan „veselă şi sobră, sensibilă, dar şi puternică”.

cosmindragomir_ft_valeaseaca_005
Topografia cu declivitate pronunţată și vegetaţia joasă sunt elementele pe care autorii proiectului de arhi­tec­tură le-au întâlnit la prima vizită în teren. Sem­­­nul fiind că acest loc era iniţial un refugiu de weekend cu o vedere deschisă spre coama dealului împădurită. Misiunea de a nu agresa – în nici o formă – cadrul natural existent şi opţiu­nea pentru gestul construit peren, însă lipsit de ostentaţie au fost asumate în proiect ca o reacţie evidentă la sit.
Întrebând autorii proiectului de arhitectură în ce constă caracterul intervenţiei, am aflat că „liniile terenului şi liniile casei con­tras­tează, potenţându-se reciproc. Casa restituie la nivelul acoperişului suprafaţa verde pe ca­re a ocupat-o, propunând un acoperiş înierbat, inundat cu specii locale găsite pe teren şi în îm­prejurimi”. Am înţeles astfel că strategia inserţiei în sit era aceea de a genera un obiect a cărei intruziune în cadrul natural să nu perturbe, ba mai mult, să pară că a fost acolo dintotdeauna.
cosmindragomir_ft_valeaseaca_015-biss
Volumetria simplă, compactă aşază suprafeţele transparente într-o serie de decupaje adânci, create şi dimensionate pe baza studiilor de în­sorire. Corpul construit se substituie terenului şi se supune docil soarelui şi interacţiunilor dintre spaţiile interioare şi context. Abordarea omoge­nă a suprafeţelor exterioare lasă accesele în ca­să bine integrate şi mascate printr-un placaj continuu de lemn. Într-un gest de mângâiere a pământului, casa se desfăşoară pe un singur ni­vel suprateran.
Două zone distincte organi­zea­ză spaţiile. Cele tehnice şi spaţiile complementare sunt hipogee şi caută, prin textura interioară, să intensifice senza­ţia de subteran, de îngropat. În contrast, spaţiile locuibile se desfăşoară de-a lungul curbelor de nivel, urmărind atât traseul soa­relui, cât şi cadrele peisajului natural pe care împrejurimile le oferă.
Zona nocturnă este legată de cea de zi printr-un coridor cu funcţiune de depozitare, care caută, prin desen şi iluminat, să diminueze cantitatea de informaţie vizuală şi, astfel, să rea­lizeze un pasaj subtil între activităţile de zi şi cele de noapte. Spaţiile de zi se distribuie spre sud, orientându-se către pădurea de vizavi. În cadrul acestora, zona de lucru se sustrage ve­derii, căutând să se disocieze de sentimentul de repaus pe care casa îl propune.
cosmindragomir_ft_valeaseaca_059
În spatele biroului, într-un buzunar detaşat, opac, se naşte un spaţiu de relaxare, un soi de bibliotecă-pat de zi, care va permite cuplului să se cufunde, în tihnă, în lectură. Peretele exterior se deschide complet, transformând spaţiul într-o entitate proprie, distinctă de casă.

Denumire proiect:
Casa T; Program: Locuinţă unifamilială; Adresa: Valea Seacă, Popeşti, judeţul Cluj; Datele intervenției arhitecturale: 2013-2015 – proiectare; 2014-2017 – execuţie; Aria construită: 280 mp; Aria utilă: 190 mp; Regim de înălțime: Parter; Proiectant general, arhitectură și design interior: Filofi şi Trandafir Arhitectură; Autori: arh. Irina Filofi, arh. Cătălin Trandafir; Echipa de proiectare: arh. Cezara Tudosă, arh. Anda Gheorghe; Proiectare rezistență: Ultraproiect; Proiectare instalații: Proiect STC, Instal Utilities; Project management: arh. Irina Filofi, Ştefan Timiş, arh. Cătălin Trandafir

Articol apărut în igloo #176 / feb-mar 2017