Casa Vlăsia

Proiectul BBM Grup este amplasat în zona Snagov şi propune o funcţiune mixtă de fermă care susţine aproape integral necesităţile de alimentaţie ale unor spaţii de cazare. Specificul arhitectural al ansamblului este determinat de cel de-al doilea tip de activitate care a căpătat forma construită în paralel cu un proiect peisager, activităţile fermei propriu-zise fiind distribuite pavilionar şi discret la marginile proprietăţii.

Text: Andrei Mărgulescu n Foto: Andrei Mărgulescu

Arhitectura spaţiilor de cazare mizează pe o prezenţă volumetrică puternică într-un peisaj fără accente configurat ca un mare spaţiu liber şi plat, înconjurat de pădure. Morfologia, o analogie a hanului, este alcătuită din două corpuri, unul de tip L care conţine în principal accesul şi unităţile de cazare şi un corp liniar în care sunt dispuse sălile de evenimente şi de alimentaţie.

Cele două volume, amplasate fără un contact direct între ele, definesc pe trei laturi o curte interioară deschisă către peisaj. Spaţiul acesteia este subîmpărţit într-o zonă plată şi un versant artificial, înierbat, sub care există o cramă, mici spaţii de producţie, depozitări şi spaţii tehnice. Cornişa versantului este o pergolă către care se extinde sala de evenimente, acest spaţiu fiind limita dintre incinta curţii şi peisajul exterior aflat la o cotă inferioară şi perceput dinamic. Există o afinitate tematică între acest proiect şi ceea ce BBM Grup a proiectat la Drăgăşani, crama Avincis, loc în care era propusă o mixitate similară între arhitectură şi topografie. Spre deosebire de proiectul cramei Avincis, în care arhitectura aparţinea unor referinţe mai dificil încadrabile unui spaţiu sau timp anume (având mai degrabă o serie de conotaţii atemporale prin apelul la un demers al „spaţiului din piatră”) sau se dilua în topografie, la Casa Vlăsia diferenţele sunt marcate mai clar. Nu există acel aer „metafizic” al locului, fiindcă programul are aici, lângă Snagov, un caracter mai domestic, iar locul preexistent nu are o memorie la fel de intensă ca la Drăgăşani.

Dacă în cazul Avincis memoria şi vaga ieşire din timp se produceau şi printr-o „hibri­dizare” dintre construcţie şi relief, la acest proiect sesizăm mai degrabă o claritate a distincţiilor şi a volumelor construite care interpretează referinţe ale arhitecturii fortificate a hanurilor, poate chiar a culelor olteneşti. Acest domeniu de referinţă se confirmă şi în declinările tipurilor de spaţii intermediare rezultate din aplasarea volumelor (incintă, limită tare, limită permeabilă, peisaj) sau care sunt ataşate volumelor, către interiorul incintei (cursive, scări exterioare, cornişe afirmate), în afirmarea unei tripartiţii pe verticală (bază, corp median, cornişă-acoperire) şi în materia-litate (tencuială albă, învelitori ceramice, placări cu lemn). Pe acest fundal cu rezonanţă tradiţională sunt marcate prin contrast accente contemporane de sine stătătoare: structurile metalice aparente care susţin pergola sau cursivele împreună cu o cornişă îndrăzneaţă dimensionată la scara întregului ansamblu, acoperiri şi luminatoare din sticlă, pereţi cortină, modelarea artificială a reliefului care găzduieşte dedesubtul său spaţii arhitecturale.

Crama este un spaţiu-structură cu pereţii şi acoperirea nefinisate, din beton aparent, în care se intervine minimal cu mobilier din lemn. Materialitatea interioarelor are ca numitor comun utilizarea placărilor şi a texturărilor cu lemn care continuă intenţiile de la exterior interpretând prin alegerea materialului o referinţă tradiţională.