Case vii sau despre construitul cu hempcrete
INTERVIU: Iuliana Dumitru FOTO: courtesy of Living Cities Architecture
După studii de arhitectură și peisagistică la București, Vlad Sadici și Andreea Mihai s-au orientat spre domeniul construcțiilor cu materiale naturale, fondând în 2016 și propriul birou, Living Cities Architecture – nume inspirat de conceptul de „living city” al lui Frank Lloyd Wright, dar și de convingerea lor că orașele, casele pot fi și merită să fie organisme vii. Așa au ajuns la hempcrete (beton din cânepă), un material de construcții eficient, durabil, prietenos cu mediul, a cărui popularitate a crescut în ultimii ani și în România. La mijloc nu era doar interesul strict profesional, ci și o amintire, cât se poate de tangibilă, ce-i lega de lumea copilăriei și de gospodăriile în care activitățile sezoniere aduceau laolaltă familii și vecini, iar lucrul cu materiale naturale era un gest firesc, cu sens, era un tip de cunoaștere nativă și o practică validată de-a lungul multor generații. În prezent, Vlad și Andreea proiectează clădiri din hempcrete, oferă consultanță, experimentează, desfășoară activități de informare și educare – și, mai ales, învață continuu ei înșiși. Despre activitatea lor și despre proprietățile remarcabile ale hempcrete-ului aflați în interviul ce urmează.
Cum a apărut interesul vostru pentru mediu și tehnici alternative de construcție?
Vlad Sadici: Eu am început lucrul cu materiale naturale încă din școală, fiind instruit de d-l sculptor Gheorghe Alupoaei în modelaj cu lut – o îndeletnicire dragă mie, la care m-am întors ulterior prin practica mea și care acum îmi oferă o ușurință în a modela chiar și case cu forme organice. Mereu îmi imaginasem că trebuie să fie posibilă dezvoltarea unor tehnici de construcție apropiate de lumea naturală, care să ne permită totodată confortul contemporan.
Andreea Mihai: În vacanțele de vară eu și sora mea luam parte cu bucurie la muncile gospodărești de la bunici, alături de adulți: frământam amestecul pentru chirpici, aveam groapa cu lut pentru lipitul sobei chiar în grădină, iar casa se spoia periodic cu var; coșurile pentru recoltatul legumelor și cele pentru damigenele de vin erau împletite de bunicul meu din ramuri tinere de răchită; se construiau glugi de coceni și șuri imense de paie pentru hrana animalelor în timpul iernii. Am crescut văzând cât de firesc era pentru oameni să ridice structuri, permanente sau temporare, folosind elemente naturale atât de accesibile și prezente în mediul lor de viață. În timpul studiilor la USAMVB, am descoperit utilizările diferitelor specii de plante, apoi am luat parte împreună la workshopul Ecoweek, unde am avut șansa să învățăm de la Bernadette Mercx, din cadrul Sanfte Strukturen, cum să construim structuri vii, din salcie. Deci pentru amândoi a fost o preocupare care a venit firesc.
Și cum ați ajuns la hempcrete?
V.S.: După facultate am făcut cunoștință cu Grupul de Lucru Rural al OAR, lucrând o vreme la documentarea locuințelor tradiționale specifice zonei Moldovei, unde m-am apropiat de construcțiile din lut și din materiale naturale locale. Mi-am amintit că la atelierul de sculptură al d-lui Alupoaei negativele busturilor se făceau dintr-un amestec de ghips și câlți de cânepă, pentru a le oferi o armătură. Apoi am dat peste un articol pe casenaturale.ro despre hempcrete și, cum materialele componente au fost ușor de achiziționat și îmi erau familiare, am început să fac primele cărămizi experimentale. Știam că frescele se realizează din pastă de var și câlți de cânepă tocați mărunt, cânepa contribuind la durabilitatea lor. Având în minte toate aceste analogii, am găsit firească utilizarea în construcții a combinației de materiale prezente în hempcrete.
A.M.: Începuserăm deja să cercetăm hempcrete încă dinainte să înființăm Living Cities Architecture și îl promovam atât pe social media sub numele Casa din Hempcrete, cât și în lumea reală, la evenimente de profil. Ne atrăgea caracterul acesta de organism viu al locuințelor din hempcrete.
Pentru specialiști și nespecialiști deopotrivă: ce este și ce proprietăți are hempcrete-ul? În ce sens vorbim de „construcții vii”?
V.S.: Hempcrete este un material natural de construcție, compus din apă + var + puzderie de cânepă industrială. Poate fi folosit ca material de închidere pentru a forma pereți în loc de alte sisteme constructive (cum ar fi zidăria din cărămidă), la izolarea pardoselii etc. Astfel, pereții unei case din hempcrete pot fi turnați pentru a forma pereți sau elemente monolite. Există și posibilitatea de a forma pereți din blocuri de hempcrete sau torcretare/spray. Este un material rezistent la foc, higroscopic și antifungic, are și rol termoizolant, așa că nu mai este nevoie de straturi suplimentare de vată bazaltică sau polistiren, ci se aplică doar tencuiala, direct pe material. Putem construi cu el spații cu toate dotările necesare unei locuințe contemporane. Este foarte compatibil cu structurile din lemn, putând fi folosit la restaurarea caselor vechi. Cânepa industrială absoarbe dioxid de carbon pe parcursul creșterii, apoi este recoltată și din ea utilizăm puzderia (partea lemnoasă a tulpinii de cânepă) în alcătuirea casei. Practic, se întâmplă fenomenul de „carbon sequestration”, adică dioxidul de carbon va fi păstrat în alcătuirea pereților pe toată durata vieții casei. În plus, după construcția casei, pentru că varul din componența pereților are tendința de a reajunge la stadiul de piatră de calcar (carbonation), materialul absoarbe în continuare CO2 din atmosferă – respiră deci, asemenea unui organism viu. Hempcrete este un material durabil, iar prezența varului în componența sa creează o senzație reală de confort în locuință, aerul interior fiind perceput similar cu aerul dintr-o construcție cu lut.
Cum se leagă cercetările voastre în privința hempcrete-ului de proiectele concrete?
A.M.: Toată munca efectuată sub numele Casa din Hempcrete, cercetările, micile studii de caz pe care le efectuăm periodic asupra caselor construite la noi în țară (chiar și dacă nu noi ne-am implicat în procesul de proiectare) ne-au ajutat să înțelegem mai multe despre acest material – cum/dacă se poate aplica, de la caz la caz, care sunt diferențele de comportare în diferite zone climatice, care e fluxul de lucru, care-s tehnicile de punere în operă ale meșterilor –, așa încât să adaptăm continuu partea de proiectare pentru a răspunde cu adevărat în cunoștință de cauză solicitărilor, dar și pentru a împărtăși din experiența noastră la târguri, cursuri, workshopuri, sesiuni de instruire pentru studenți și consultanță specializată pentru public (atât beneficiari care au alt proiectant, cât și arhitecți care doresc să implementeze această tehnologie).
Ce presupune construitul cu hempcrete, în România, azi? Există o piață, interes? Dar limitări?
V.S.: Proiectele în care ne-am implicat au rezultate foarte bune, mai ales la partea de mediu interior (calitatea aerului ambiant, comportare în timp și eficiență energetică). În orice caz, cred că ar trebui să mai așteptăm încă 5-10 ani pentru ca publicul larg să ia în considerare mai serios această variantă. Legat de resursele necesare unui șantier, dacă ar fi să mă refer doar la realizarea pereților, costurile pot fi mai ridicate decât alte metode accesibile, întrucât e o tehnică mai solicitantă fizic, manopera este ceva mai laborioasă. Trebuie știut că acest material are agrement tehnic, așa că, din punct de vedere legislativ, nu am întâmpinat până acum niciun obstacol. Toate proiectele depuse de noi au primit autorizația de construire. Avantajul este că vorbim de un material ecologic și reciclabil. Ca potențial, utilizările par nelimitate, materialul poate fi folosit într-o multitudine de feluri: poate fi sprayat, se pot face tencuieli, cărămizi, insule de bucătărie de tip bar, piese de mobilier, locuințe colective, mall-uri, muzee. În cazul în care materialul nu reintră în circuitul reutilizării, el este biodegradabil.
Sigur că ne-am confruntat și cu reticență sau limitări conjuncturale, însă cel mai mare dezavantaj este faptul că nu e un material structural (portant). Deci are nevoie de o suprastructură care să răspundă solicitărilor statice. Cât privește piața, sesizăm o creștere și putem spune că proiectele construite până în prezent sunt ale persoanelor de tip „early adopters”. Cu siguranță există interes, atât în rândul clienților, al proiectanților, cât și la nivel politic (directivele UE de încurajare a tehnologiilor verzi). E îmbucurător că există interes și din partea meșterilor sau viitorilor meșteri, pentru că vor fi tot mai multe echipe care vor putea construi cu așa ceva. Noi lucrăm din 2016 cu Alex Postu și echipa sa, singura echipă de meșteri despre care știm că s-a specializat până acum în construcția caselor cu hempcrete. În general cei care aleg o casă din hempcrete sunt preocupați de mediu și de un trai pe cât posibil în armonie cu natura, și mai sunt și beneficiari care au dezvoltat afecțiuni respiratorii și atunci își doresc un mediu ambiant mai sănătos.
O satisfacție în munca voastră, dar și puncte de îndoială.
A.M.: Ne bucură că am luat parte la începuturile utilizării acestui material în România și că observăm apariția tot mai multor construcții ce au și hempcrete în componența lor. Perspectivele sunt promițătoare, dar trebuie să avem răbdare. O îngrijorare se leagă de lipsa unei predictibilități a disponibilității materialului – tulpina de cânepă tocată. Am întâmpinat această situație în 2020. Deși se cultivă din ce în ce mai multă cânepă industrială în România, găsim puzderie potrivită utilizării în construcții doar la o fabrică cu capacitate suficientă de procesare și care poate decortica optim tulpinile.
V.S.: Am avut bucuria de a contribui și la realizarea agrementului tehnic al materialului de construcție hempcrete, în 2016. Fiind un material agrementat, poate fi folosit la realizarea oricărui tip de construcție, în mod legal.
Cât de ecologic poate fi în prezent întreg ciclul de producție a unei case care se dorește sustenabilă?
A.M.: Să ajungem la un nivel complet de sustenabilitate e destul de dificil momentan (luând în considerare obținerea materialelor fabricate necesare în construcția unei case, cum ar fi ferestrele), însă credem că și sustenabilitatea parțială e un plus, o speranță, un exemplu, de aceea în proiectele noastre țintim ca după construire locuința să devină autosustenabilă și independentă față de rețelele publice. Astfel, căutăm să ne încadrăm în normele nZEB cu surse de energie regenerabilă, cum ar fi sobele cu acumulare de căldură concepute împreună cu d-l ing. Andrei Leșan, președintele ARCSIB. Prin folosirea hempcrete-ului țintim către o amprentă cât mai mică de carbon. Esențială rămâne și munca noastră de documentare, educare și comunicare cu un public tot mai divers, care, iată, își dorește să descopere noi posibilități de a locui, cu impact redus asupra mediului, ceea ce ne bucură și ne încurajează să mergem mai departe și să construim deja viitorul.
