Castelul Oteteleșanu

CastelulOtetelesanu-02

Oteteleșanu, cel cu terasa? Cam atât știu – cei puțini, care știu – despre Ion Oteteleșanu (1795-1876), deputat în Obșteasca Adunare și în Divanul Ad-Hoc, candidat păgubos la domnie, ministru, director al Teatrului Național, francmason, filatelist, mecena al Academiei, ctitor și mare filantrop.

E urmașul unei înstărite familii doljene, în siajul căreia urcă treptele ierarhice de medelnicer, stolnic, căminar, vornic și mare logofăt. În jurul vârstei de 35 de ani, vine în Capitală și ridică, pe măsura firii sale năvalnice, o casă pe Podul Mogoșoaiei și un conac la Măgurele (1841-1850), pe care cu mândrie oltenească îl botează „castel” – și așa i-a  rămas numele.

După tipicul palatelor cantacuzine și brâncovenești, și cel de la Măgurele are o fațadă la drum și una spre heleșteu și parcul împădurit. Către sat, Ion și Elena Oteteleșanu au înălțat în 1851-1853 o biserică, având ca dublu hram Sf. Constantin și Elena, respectiv Sf. Ioan Botezătorul, după numele ctitorilor. Parcul a fost proiectat în 1845 de peisagistul Cișmigiului, Carl Meyer, ajutat de horticultorul Franz Hörer.

CastelulOtetelesanu-05

În ipostaza sa inițială, castelul era tributar stilului neoclasic, atestat în Valahia de circa două decenii. În anii 1863-1876, când erau la modă chalet-urile elvețiene, la Măgurele se fac adaosuri și modernizări, în ton cu noul gust: turnuri de colț, o galerie vitrată și o terasă de belvedere pe fațada de sud; o scară de onoare cu două statui emblematice – Venus și Apollo – pe cea nordică.

În 1876, la moartea sa, Oteteleșanu își lasă averea Academiei Române, pentru înființarea unui „Institut” pentru fete sărace, care urmau cursuri de cultură generală, meșteșuguri casnice și gospodărie. În fiecare an, câte 15 absolvente primeau o zestre de 200 de lei. Inaugurarea Institului, onorată de însuși regele Carol I, s-a petrecut abia în 1894 și a fost precedată de serioase adaptări la noua destinație: scara de onoare a fost înlocuită de un portic cu balcon, iar peretele din lemn al galeriei cu unul de zid; o scară interioară în turnul nord-vestic; pe fațada spre lac, volumele laterale au fost unite prin completarea etajului 2 etc. În linii mari, a fost o revenire la stilul neoclasic. Lucrările au fost gestionate de Ioan Kalinderu, iar director de studii a fost numit Ioan Slavici.

 

Institutul de fete a fost desființat în 1948, iar în 1954 s-a mutat în castel Institutul de Fizică Atomică, fondat în 1949 sub egida Academiei. După multe avataruri organizatorice, în 1996 clădirea a fost atribuită Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizica Materialelor. Începând cu anul 1930, castelul a suferit o serie de modificări, utile, dar neavenite prin folosirea betonului armat.

Studiul istoric discerne cinci etape de evoluție a monumentului. Proiectul de restaurare a urmărit restituirea etapei a III-a, din anii 1893-1894, cea mai semnificativă, bine documentată prin imaginile din monografia întocmită de Slavici. „Reconfigurarea actuală se bazează pe o variantă mixtă, provenită din coroborarea a două faze istorice, dar care dau forma cea mai semnificativă, arhitecturală, purtată de-a lungul timpului de castel, şi anume etapa Oteteleșanu (1863-1888) şi etapa Kalinderu-Slavici (1888-1908), imagine consacrată la inaugurarea Institutului de Fete (1894). Ideea reconstituirii holului central de onoare ca un miez de lumină, așa cum există în multe castele din epocă, a creat o zonă de un puternic interes arhitectural în interiorul clădirii” – dr. arh. Cristina-Olga Gociman, dr. arh. Ruxandra Nemțeanu.

CastelulOtetelesanu-12

Turnul de est, prăbușit în 2011, și planșeul dublu de peste imobil au fost demolate și refăcute. A fost reconstituit spațiul holului, luminat zenital. Consolidarea clădirii s-a făcut prin cămășuiri interioare și folosirea planșeelor vechi drept cofraj pentru cele noi. A fost sub-betonată fundația și s-a creat un subsol general. Vechile goluri decopertate în zidărie au fost păstrate ca martor.

CastelulOtetelesanu-09

S-au amenajat încăperi pentru birouri, protocol, conferințe și spații de învățământ. La etajul doi și mansardă s-au creat spații de cazare pentru bursieri. Subsolul va conține exponate legate de istoria castelului și a instituțiilor pe care le-a găzduit.

Merită toată stima strădaniile INCDFM și ale Fundației „Cultură și Fizică la Măgurele” pentru salvarea unui monument pe care starea de avarie și conjunctura administrativă îl condamnaseră la pieire. Vechiul castel și-a regăsit un stăpân destoinic și o destinație onorantă. Culmea, terasa omonimă n-a fost înființată de Oteteleșeni, ci a fost închiriată de la Societatea de Asigurări Dacia, în 1903.

***

Proiect: Consolidare, Restaurare, Restituire Castelul Ion Oteteleșanu; Adresă: Str. Atomiștilor nr. 409, Măgurele; Arhitectură/Restaurare/Consolidare: Concept – dr. arh. Cristina-Olga Gociman, dr. arh. Ruxandra Nemţeanu, ing. Elena-Iuliana Craioveanu, Proiectanţi – Criba Proiect, Criba Design: dr. arh. Cristina-Olga Gociman, BIA Ruxandra Nemțeanu: dr. arh. Ruxandra Nemțeanu, Coautori – arh. Claudiu Hogea, arh. Victor Felix Mocanu, arh. Cristian Iosif Moscu, arh. Irina Moscu, arh. Iulian Bîndar, urb. Alfred Toader, arh. Andreea Ivanciof, urb. Ștefania Irimia, urb. Iulia Stănescu, arh. Ioana Marica, arh. Ecaterina Remescu; Studiu istoric: dr. arh. Dan Ionescu, dr. arh. Ruxandra Nemțeanu, dr. ing. Corina Anca Simion; Structura: Iterum Construct, ing. Elena-Iuliana Craioveanu, ing. Alexandru Bîrlică; Instalații: MTM IMPEX 93, ing. Mircea Hâncu, ing. Maria Barbu, ing. Cristian Enciu, ing. Emil Pietrăreanu; Maslaev Consulting, ing. Florin Ungureanu; Beneficiar: Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM); Antreprenori generali: Studio Media Pro, Atheneum Construct; Anii începerii și încheierii șantierului: 2011-2020

Proiect prezentat în igloo #197_august-septembrie 2020

igloo_197-shop