de DorinSTEFAN Precum data trecută1, mă sună Adrian: — Ce faci? — Stau liniștit, cu anda fostă STĂNESCU, la masă, în fața unui IMPERFECT și-i citesc eticheta: „Se ia o bucată de piatră se cioplește cu o daltă de sânge, se lustruiește cu ochiul lui Homer, se răzuiește cu raze până
O privire fast forward asupra secolului trecut de la Marea Unire descoperă teme recesive, reușite și eșecuri dramatice în ceea ce privește arhitectura urbană din România. Privind retrospectiv, cele mai reușite decenii par să fie cele de până la al Doilea Război Mondial, ceea ce,
La sfârșitul anului trecut, când am stabilit temele revistelor din 2018 (da, suntem serioși și organizați), am decis că ar fi momentul să dedicăm un dosar tematic unui domeniu cândva atât de drag nouă: MarcaK. Pentru cei neinițiați în subiect, voi spune numai că termenul
Făcându-mi zilele trecute curat în telefon am dat, ca tot omul, peste o grămadă de poze făcute de-a lungul timpului și de-a latul spațiului, în siajul variilor peregrinări. Mă refer aici numai la imaginile cu încropeli umane și românești, și nu la celelalte: copii, pisici,
Am stabilit deja într-un articol anterior și dincolo de orice dubiu (doar era vorba de observația mea directă, nemijlocită) că în România arhitectura e o meserie care își macină și uzează serios practicanții, frustrările bătând de obicei satisfacțiile. Îngrijorat de curba temporal-descendentă a optimismului vieții
În urmă cu trei ani, cam în aceeași perioadă, am scris un articol despre „Reperele Cotidianului” care se termina cam așa: […] pot risca afirmația că, pentru a redeveni teritorii ale normalității, orașele noastre trebuie să își secrete urgent Repere ale Cotidianului, pe care cetățenii să
Traversăm, în viața cetății, un moment straniu. Cei mai în etate ar trebui să acuze un vag déja vu, căci statul pare să reintegreze scenarii pe care le credeam definitiv abandonate. Comunicările triumfaliste în pofida realităților concrete și bunului simț erau formule consacrate aparținând altui ev,
Mă gândesc că oricine citește ăste rânduri și-a băgat cel puțin o dată piciorul sau măcar roata în subiectul meu de astăzi. Pentru eventualii fericiți care totuși nu au făcut-o, dați-mi voie să încep prin a preciza termenii. Îi voi lua pe rând, în ordinea inversă a numerelor de
N-am reușit niciodată să țin un jurnal. Nici nu mi-am propus serios și nici n-am avut vreodată tenacitatea, consecvența sau măcar caietul și stiloul potrivite unui asemenea demers. Mi s-a mai întâmplat însă, din când în când, să-mi notez lucruri pe lângă care am trecut