fbpx

ON #3 Sacoșe, pungi, sarsanale

Hai că m-am hotărât să vă mai împărtășesc o iritare de sezon. Cum care sezon? Sezonul permanent de shopping. Bine, fetelor? Știți și voi, la fel de bine ca mine, că nu toată lumea ajunge la cumpărături echipată cu sacoșele necesare. Dacă nu ești pensionar chibzuit

Arhitectul nu e Project Manager!

Dat fiind că ne cunoaștem de atâta vreme, nu o să mă judecați prea aspru dacă voi începe cu câteva lucruri pe cât de simple pe atât de evidente, dar totuși necesare pentru dezvoltarea argumentului. Procesul de construire, pentru orice șandrama mai mare decât un garaj,

Laurian Demetrescu

Laurian Demetrescu (pe care, pentru ușurința redactării, îl voi numi mai departe doar cu numele mic sau cu inițialele) nu era un om ca toți oamenii. Deși suferea de o formă rară de nanism mintal, se credea, tot mintal, foarte înalt și deși blond, aproape

ON2_Barometrele mitocăniei urbane. Zăpada

Da, zăpada, acum, pe final. Defazat deliberat, însă: am aşteptat să se cam termine, ca să nu ziceţi că mă bag şi eu în corul cârcotaşilor de serviciu ai perioadei şi să mi se piardă mesajul profund uman. Nu ştiu voi, dar eu am crescut cu

Indignare și speranță

Ultimele zile, ca atâtor alți conaționali pe care i-am întâlnit în stradă, mi-au produs și mie, în exces, două sentimente contradictorii: indignare și speranță. Ca atare, deși politicul, guvernarea, jurisprudența națională etc. nu fac parte câtuși de puțin din tematica și preocupările revistei noastre, ne-am

I’m ON (otrăvuri neletale) #ON1

Trăim în România. Da, știu că știți mai toate glumele asociate, așa ca nu vă temeți, nu le voi cita. Știu și că e mai puțin rău decât în multe alte zone de pe harta lumii, dar una din perversiunile (evolutive?) ființei umane constă în

Concursul de arhitectură

România e altfel. Știm asta de ceva vreme, fie și datorită controversatei cărți a d-lui Boia, care, nu-i așa?, a demonstrat cu vi­­goare chiar premisa din titlu. Așa stând lucrurile, probabil că ni­mic nu trebuie să ne mai mire (sau revolte), iar dacă totuși ceva

Mileniul igloo. Primii 15 ani

Am făcut ce-am făcut şi am ajuns iar la o cifră rotundă. Aniversară, adică. Mai exact 15 ani de la apariţia, ezitantă, dar entuziastă, a primului număr al revistei numită astăzi, simplu, igloo.

Eu cu cine am votat?

Cum calendarul editorial m-a ţinut departe de opinii preelec­to­rale (pe care mă îndoiesc că le-aş fi împărtăşit, oricum), m-am decis să mut interogaţia în registrul post-electoral, ca un ecou al confuziei şi deznădejdii în care ne-a lăsat rezulta­tul votului. Deci, da, s-au fost aleşi primari,

Loading new posts...
No more posts
Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0