De data asta, cu un astfel de subiect, într-o astfel de rubrică, simt că mă aventurez pe un teritoriu uşor minat. Dar, n’ecoutant que mon courage, cum ar zice un belgian îndrăgostit de fraze gata făcute.
Acoperişul, mai întâi de toate, are un rol funcţional. Ştie toată lumea că acoperişul este partea de deasupra care acoperă şi protejează o clădire. Acesta este, totodată, şi o încheiere, un fel de finit coronat opus al unui imobil.
Sunt convins că spiritele exacte, fie ei simpli perfecţionişti, rokeri sau monahi vor spune că gardurile pe care le-am pozat aici puteau foarte bine să stea la capitolul forme, respectiv culoare.
Gresia urcătoare este o specie care creşte în climat post-revoluţionar, temperat continental.
Se spune, folosind un clişeu, că „detaliile nu mai contează“, la fel cum se spune că „intenţia contează“. Intenţia, în acest articol, este de a arăta că, totuşi, detaliile contează.
Ştim, încă de mici, că ceea ce este transparent nu se vede. De aceea, uneori, ne lovim cu capul de geamurile bine spălate. Extrapolând, am putea spune că o lume în care kitsch-ul e transparent este o lume perfectă fiindcă acesta nu se vede.
Tocmai am citat cântarea ironică a celor de la Timpuri Noi, care la rândul ei citează mai vechea melodie melancolică a celor de la Mondial, pe versurile lui Ion Minulescu.
Pentru un arhitect, şi nu numai, o plimbare în cimitirul Bellu poate fi o adevarată plăcere, bineînţeles atunci când nici un eveniment nefericit nu-i tulburã buna dispoziţie şi dacă natura îşi aduce şi ea contribuţia.
Cu toate că nuanţa de roz ce caracterizeazã aceastã faţadã de spaţiu comercial este primul lucru care sare în ochi, nu este şi cel mai grav.