Centro BRD
A trecut vremea când Marele Sultan interzicea cafeaua pentru că supuşii săi exagerau, devenind irascibili şi impulsivi, şi la fel s-a scurs ceva timp de când, într-o luptă contra turcilor otomani, cucerindu-le tabăra, nemţii găseau sute de saci ce conţineau un praf maroniu extrem de aromat. Odată intrată în Europa, pe mâna creştinilor, cafeaua a cucerit repede un loc privilegiat la marile curţi ale bătrânului continent. În scurtă vreme, Londra avea peste 2 000 de cafenele, iar licoarea grăbea pulsul oamenilor de peste tot.
Cafeneaua de la începutul secolului XXI diferă fundamental în formă de cafeneaua de la începutul secolului XX şi de precursoarele acesteia. În spirit, însă, lucrurile s-au schimbat foarte puţin. Asemenea localuri erau punct de întâlnire pentru toată lumea, de la burghezie până la oameni simpli, de la muncitori la artişti, precum şi astăzi muşterii sunt de toate felurile. Decorul, ambianţa, toate cele care ţin de aspect sunt însă altele acum. Nu mai găsim feţe de masă apretate, decoruri grele de stuc, candelabre masive şi oglinzi imense. De la cafenelele Parisului din Balcani, în care se întâlneau Marcel Iancu, Samuel Rosenstock şi Aron Sigalu, până la cele de acum, s-au schimbat multe… Astăzi, cafeneaua nu mai este un spaţiu înecat în fum şi îmbibat de arome, chiar dacă a rămas un loc de întâlnire şi petrecere a timpului liber. Dimineaţa, înainte de serviciu, pentru a ridica vălul somnului, în pauza de masă, pentru a limpezi mintea, şi seara, cu prietenii, întru bună distracţie.
Centro BRD nu este doar o simplă cafenea. Aici se pot servi băuturi de toate felurile, specialităţi de patiserie şi cocktail-uri de cafea. Aşezată pe un colţ al piaţetei Dorobanţi, la intersecţia străzii omonime cu strada Beller, Centro BRD are două saloane diferite ca dimensiuni, corespondente celor două străzi mai sus-numite. Pereţii ce dau către exterior sunt realizaţi exclusiv din sticlă, astfel încât spaţiul interior câştigă în profunzime. Marea suprafaţă vitrată este întreruptă doar de nişte panouri cu baghete orizontale de lemn, ce ascund privirii trecătorului stâlpii de la interior. Aceştia sunt albi, ca şi plafonul şi abajururile din nişe şi de deasupra barului. Spaţiul primeşte lumină naturală în timpul zilei, iar seara de la spoturile din plafon şi de la corpurile de iluminat numite anterior. Parchetul roşiatic reflectă lumina, colorând suprafeţele albe ale tavanului şi coloanelor. Lemnul este de regăsit şi la placarea pereţilor interiori, în zona barului şi a nişelor. Jocul de culori creat de materialele folosite şi de soluţiile adoptate pentru iluminarea spaţiului construieşte un ambient primitor şi cald. Nuanţele de brun şi ocru ale lemnului se contrapun sobrietăţii albului şi griului pereţilor şi stâlpilor.
Mobilierul îşi aduce aportul la definirea spaţiului. Mesele de lângă bar sunt joase şi simple, fiind înconjurate de fotolii crem de forma unor flori cu două petale, iar restul meselor sunt mai înalte, se sprijină pe un singur picior şi sunt înconjurate de scaune clasice din plastic bej. Unitatea ansamblului decoraţiei este marcată de dialogul ce se stabileşte între florile de pe fiecare masă şi designul fotoliilor. Suporturile de metal ale florilor îşi au corespondent în obiectele decorative din acelaşi material aşezate în nişa de lângă bar. Cealaltă nişă este mai largă şi nu are doar un rol pur decorativ, ci adăposteşte un divan.