Elucidarea denumirii cetății ne conduce la evoluția în timp a numelui Râșnov, care a circulat în mai multe posibile variante. Printre acestea: Rosnou, Roșnow, apoi Roșinow și chiar latinescul Villa Rosarum. Însă mai mult ca sigur, baza cuvântului – roz – poate fi legată de trandafir, mai ales că în perioada medievală această floare era chiar emblema orașului.

Existența unor fortificații cu rol de apărare pe stânca Dealului Cetății par să fi existat încă din Antichitate, iar prima cetate medievală a Râșnovului o datorăm cavalerilor teutoni (1211–1225). După plecarea acestora din zonă, cetatea din lemn și pământ a renăscut în forma ei de piatră grație meșteșugului și efortului sașilor.

Prima atestare documentară a cetății este legată de fundamentalul său rol de apărare și se întâmplă la 1335, când în timpul unui asediu al tătarilor, cetatea rezistă, salvând astfel viața celor care se refugiază între zidurile sale. Acest important rol de apărare a comunității din Râșnov va fi activ până în secolul al XVIII-lea.