Chipuri.Locuri – o fabuloasă călătorie fotografică cu Agnès Varda și JR
Dacă cineva m-ar întreba cum îmi imaginez o apologie a existenței, l-aș trimite la cinema. Mai exact la Elvire Popesco. Să vadă un documentar proaspăt intrat pe ecranele noastre care se numește Visages, villages (Chipuri, locuri) regizat de faimoasa cineastă franceză (de origine belgiană) Agnès Varda și JR.
Agnès tocmai a împlinit 90 de ani și are în spate o carieră cinematografică impresionantă care s-a împletit, de la mișcarea Nouvelle Vague încoace, cu fotografie, instalații și activism.
JR este un tânăr artist francez care expune în cea mai mare galerie a lumii: străzile. Colajele sale fotografice au împânzit pereți din întreaga lume, cisterne, vagoane de tren sau rezervoare.
Agnès și JR se întâlnesc și pornesc într-un voiaj prin satele și orășelele Franței pentru a descoperi și imortaliza povești, călătorind într-un camion-photobooth în care oamenii pășesc pentru a se transforma în imagini ce îmbracă ziduri.
Apropierea celor doi artiști este dinamic punctată de dialogul ironic, de concluziile pe care le trag cugetând în cadre picturale după fiecare episod și de fotografiile care impun ritmul documentarului. Dincolo de istoriile personale, de momentele de candoare sau tandrețe, de lupta cu uitarea și iubirea pentru fotografie și artă, filmul face decupaje sociologice.
Figuri și probleme contemporane rămân dincolo de zidurile pe care echipa lui JR lipește colaje în mărime naturală. Poștașul, supraviețuitorii mineritului, sindicatul docherilor, crescătorii de capre etc. conturează un portret al pulsației Franței zilelor noastre.
Visages, villages este și filmul unei fine nostalgii, a celebrării unei frumuseți-realități pe care Varda a încercat să o surprindă dintotdeauna. După cum este un omagiu adus Nouvelle Vague-ului. Prezența lui Jean-Luc Godard – în filmulețele de arhivă ale regizoarei, în paralela cu ochelarii de soare pe care și JR îi poartă tot timpul sau în recrearea scenei în care personajele din Bande à part aleargă prin Luvru culminează cu vizita la casa acestuia, finalizată cu un moment foarte emoționant.
Ochii și degetele de la picioare ale lui Agnès călătoresc în continuare după ce JR le imprimă pe vagoanele unui tren marfar. Și e o frumoasă victorie împotriva valurilor care șterg urme, a văzutului în ceață; un triumf al imaginilor statice și mișcătoare.