Cidade das artes
Christian de Portzamparc, primul arhitect francez căruia i s-a acordat premiul Pritzker în 1994, după ce şi-a petrecut o bună parte a carierei proiectând clădiri dedicate muzicii, teatrului, dansului şi filmului, a revenit pe podium anul acesta cu marele Premiu AFEX pentru arhitectură franceză, oferit centrului cultural Cidade das Artes din Rio de Janeiro. În traducere oraşul artelor, construcţia lui Portzamparc nu este departe de a întrupa literalmente un astfel de concept.
Pornind de la aspiraţiile primelor clădiri-mamut, ideea unui oraş în oraş a cucerit din ce în ce mai mult imaginarul arhitectural în ultimul secol, oferind exemple din cele mai diverse şi mai specializate. Gândit iniţial sub titulatura de Cidade da Musica, în cei aproape 10 ani de dezvoltare conceptul propus de arhitectul francez a ajuns să întrupeze toate expresiile artistice, devenind un centru cultural şi educaţional în toată deplinătatea cuvântului. Ridicat în mijlocul unui cartier în plină dezvoltare, între mare şi munţi, Cidade das Artes îşi propune să devină un nucleu al artei şi al frumosului pentru împrejurimi, o formă inedită pentru un fond de artă clasică. Un omagiu adus arhetipului arhitecturii braziliene, clădirea reflectă curbura munţilor Sierra Atlantica şi linia mării, un punct de referinţă pentru peisajul monoton, sărac în spaţii publice şi mobilier urban de calitate. Pe acest fundal, curbura pereţilor de beton se ridică între cele două planşee orizontale ale terasei şi acoperişului într-un joc de vo-lume şi goluri. Terasa, înălţată la 10 metri de sol, este nucleul construcţiei, spaţiul public din care se ramifică numeroasele săli adaptate fiecărei arte în parte şi un punct strategic pentru o privire cuprinzătoare asupra munţilor şi a mării, a parcului din apropiere şi grădinii acvatice şi tropicale proiectate de Fernando Chacel.
În acest spaţiu, arhitectul francez a ales să adopte conceptul „pereţilor perforaţi”, formând blocuri masive ale căror spărturi permit circulaţia aerului. Astfel, limbajul arhitectural, dincolo de o evidentă calitate estetică, devine consistent cu spiritul şi clima oraşului, invitând lumina şi aerul să pătrundă până în toate colţurile. În acelaşi timp, s-a pus problema izolării foni-ce a sălilor de spectacol, soluţia oferită de arhitect fiind aceea a unui aranjament de tip cocon, care să permită desfăşurarea concomitentă a spectacolelor în săli adiacente. Inginerului expert Xu Yaing şi-a pus semnă-tura asupra acusticii sălilor, afirmând că geometria spaţiului, unghiurile şi diferitele adâncimi ale suprafeţelor creează un mediu excelent pentru difuzarea şi difracţia sunetului, ţinând locul decoraţiilor baroce ale teatrelor tradiţionale berlineze sau vieneze la care s-a renunţat în arhitectura modernă. Revenind la structura interioară, complexul de aproximativ 90 000 mp găzduieşte o sală de concerte atipică, cu o capacitate de 1 800 de locuri şi adaptabilă formatului de operă sau teatru, una dintre cele mai bine dotate săli de spectacol din America de Sud, alături de o sală pentru muzică de cameră, săli de cinema, studiouri de dans, numeroase săli de repetiţii, spaţii de expoziţii, restaurant şi o bibliotecă media.
Toate acestea, răsfirate pe cele trei etaje ale clădirii, oferă perspectiva unui mic oraş dedicat divertismentului de calitate. Alături de conexiuni excelente la transportul public (actualizate cu ocazia Cupei Mondiale şi a viitoarelor Jocuri Olimpice), complexul oferă un spaţiu pentru parcare cu o capacitate de 750 de locuri. Devenit un veritabil punct de referinţă pentru împrejurimi, Cidade das Artes trasează direcţia iminentei dezvoltări a cartierului, plasându-se ca un epicentru cultural în peisajul urban aflat în plină dezvoltare