Clădiri verzi. Certificare LEED
Astăzi începe Săptămâna Mondială a Clădirilor Verzi, un eveniment care, prin intermediul celor peste 20.000 de organizaţii participante din întreaga lume, subliniază rolul clădirilor în conservarea resurselor, în economia mondială şi în crearea spaţiilor mai sănătoase pentru muncă, locuit şi joacă. Pe parcursul întregii săptămâni veţi putea citi pe blogul igloo articole din seriile dedicate arhitecturii sustenabile.
Leadership in Energy and Environmental Design (LEED) e sistemul predominant de certificare a construcţiilor sustenabile în Statele Unite, bazat pe criterii ca eficienţa energetică, reducerea consumului de apă, a emisiilor de dioxid de carbon, îmbunătăţirea calităţii aerului în interiorul clădirilor, şi economia de resurse în general. LEED a dobândit popularitate şi în afara graniţelor Statelor Unite – ca dovadă, România are deja o clădire certificată LEED GOLD: fabrica Nokia din Cluj. Pe parcursul zilelor următoare, vom prezenta mai îndeaproape principiile sistemului prin studii de caz, cu scopul de a furniza cât mai multe informaţii profesioniştilor interesaţi de mecanismele dezvoltării durabile.
De ce LEED şi nu Minergie, BREEAM, LiderA sau alt sistem de certificare a ţărilor europene? În primul rând, pentru că Statele Unite sunt un teritoriu vast şi neomogen, şi cu toate astea LEED operează cu succes de-a lungul şi de-a latul lor, oferind un sistem de referinţă standardizat, care permite un limbaj comun şi un efort unitar în reducerea amprentei de carbon a mediului construit. În al doilea, pentru că e un model capitalist de succes. Dacă deocamdată nu există dovezi substanţiale că LEED va salva planeta sau va încetini încălzirea globală, e clar în schimb că sistemul se autosusţine din acreditarea profesioniştilor şi certificarea construcţiilor. Pe de altă parte aceste acreditări şi certificate sunt un instrument de marketing care în timp par să-şi merite costul – atâta vreme cât LEED nu are competiţie serioasă şi reuşeşte să menţină susţinerea guvernului. Sau, după cum ne-au învăţat istoria recentă şi filmul „Wall Street”, până nu implodează şi bula verde.
LEED e administrat de United States Green Building Council, un non-profit iniţiat, deloc surprinzător, de specialişti în marketing, nu în tehnologii sustenabile. În principiu, LEED se bazează pe indivizi care obţin acreditare profesională printr-un examen costisitor şi devin astfel pregătiţi să implementeze şi să verifice calităţile sustenabile ale unui proiect. Celălalt tentacul al sistemului e constituit din componentele mediului construit în sine care aspiră la certificarea LEED. Aceasta se obţine pe baza unui sistem de credite, cu verificarea specialiştilor pomeniţi mai sus. În funcţie de performanţă, construcţia sau ansamblul respectiv poate obţine diverse grade – Platinum, Gold, Silver sau Certified – în categoria corespunzătoare: 1) construcţii noi şi renovări majore; 2) construcţii existente: operare şi întreţinere; 3) interioare comerciale; 4) nucleu şi anvelopantă; 5) şcoli; 6) comerţ cu amănuntul; 7) instituţii medicale; 8 ) locuinţe; 9) cartiere.
Structurile cu certificate LEED sunt, în principiu, superioare din mai multe motive: eficienţă sporită a consumului de resurse, un mediu de trai/muncă mai sănătos, contribuţie activă la îmbunătăţirea calităţii aerului şi apei etc. Totuşi, pentru a scala corect aceste beneficii, e necesar să menţionăm că fondul construit conform codurilor de bază în Statele Unite e de multe ori extrem de ineficient (fără acces la transport în comun, cu izolaţie termică deficitară, HVAC, lumină naturală insuficientă, şi utilizând în exces instalaţii şi utilaje pe bază de curent electric) iar condiţiile „îmbunătăţite” de muncă şi trai se rezumă adesea la luxul unei ferestre operabile, la lipsa emisiilor toxice din vopseluri şi adezivi şi, eventual, o mai bună izolare fonică… De asemenea, LEED nu cere monitorizarea performanţei clădirilor după certificare, ceea ce creează ambiguităţi în privinţa contribuţiei reale la reducerea amprentei de carbon.
Pe de altă parte, LEED a încurajat nenumărate proiecte cu adevărat inovatoare şi a contribuit enorm la răspândirea educaţiei în domeniul tehnologiilor verzi. În aşteptarea studiilor de caz din numerele următoare, prezentăm un scurt rezumat al amenajării interioare a sediului USGBC, care s-a calificat pentru LEED Platinum în 2009.
USGBC nu şi-a permis propriile standarde timp de şaisprezece ani de la înfiinţare. Când s-a ivit oportunitatea unui nou sediu, era clar că trebuia să ofere un exemplu. Sursa majoră de succes a proiectului de amenajare a fost coordonarea permanentă între client şi consultanţi, încă din fazele incipiente. Tehnologia a jucat de asemenea un rol important, pornind de la sistemul electronic, care analizează direcţia luminii solare şi operează jaluzelele pentru a-i optimiza intensitatea, până la senzorii de ocupare care acţionează toată aparatura electrică şi termică, şi la termostatele wireless pentru uşurinţa relocării. O altă intervenţie care merită menţionată e ranforsarea plafonului cu fibră de carbon în loc de grinzi, pentru a tăia golul unei scări suplimentare între cele doua etaje ocupate de firmă. Marea majoritate a materialelor de finisare şi a mobilierului au un conţinut ridicat (peste 60%) de materie reciclată şi sunt fabricate în vecinătate. Un panou de studiu expune în detaliu toate strategiile verzi folosite şi mostre ale materialelelor, iar angajaţii oferă periodic tururi vizitatorilor interesaţi. În pofida dedesubturilor ultratehnologice, cele mai plăcute trăsături ale amenajării emană din piesele low-tech (tabureţii din trunchiuri de nuc, masa comună din lemn masiv) şi utilizarea conceptului de biofilie, care mizează pe o atracţie implicită a omului faţă de natură şi incorporează în design elemente vegetale sau imagini ale naturii.
