Club Boiler

Text: Anca Rotar
Foto: Dacian Groza

Deschis în cartierului general al Experimentaliştilor din Cluj, Fabrica de Pensule, Boiler este un spaţiu neconvenţional într-un loc neconvenţional. Profitând la maxim de aspectul „moştenit” al clădirii, cu coridoarele socialiste şi uşile de tablă vopsite în albastru, clubul reintepretează în mod creativ şi nonconformist estetica industrială şi se prezintă ca un adevărat laborator de idei, unde berea preferată a experimentaliştilor serveşte drept catalizator.

Club Boiler

Amenajat pe două nivele, parter şi subsol, clubul Boiler este gândit ca un muzeu al comunismului, adresat unei generaţii rupte de experienţa acestuia şi destinat întâlnirilor informale între tinerii artişti şi promovării muzicii electro şi indie. Parterul constituie zona de lounge, iar clubul propriu-zis, unde se află scena pentru evenimente, se află la subsol, diferenţa dintre cele două fiind voit subliniată.

Club Boiler

Astfel, în timp ce zona de club este aproape complet neamenajată, accentuând, prin aspectul său brut, ideea de underground, la parter, designerii au dat frâu liber creativităţii. Materialele existente, dure şi grele – pereţii din beton turnat brut, pardoseala din ciment vopsit, cazanele şi ţevile de fier, cu etichetele şi ceasurile de presiune originale, ramele metalice cu vopsea decojită ale ferestrelor – au fost păstrate şi puse în valoare, iar instalaţiile au fost lăsate la vedere.

Club Boiler

Mai mult, designerii au ales să adauge şi alte elemente, aparţinând aceluiaşi stil industrial. Prin urmare, o faţadă de magazie ce aparţinea, în anii ’70, platformei Tehnofrig din Cluj, formată dintr-un soclu de cărămidă, trei rânduri de ferestre cu ramă metalică şi un perete din tablă cutată, a fost dezasamblată şi reconstruită în locaţie pentru a izola grupurile sanitare şi garderoba de spaţiul interior.

Club Boiler

Pereţii noi, introduşi pentru o mai bună compartimentare, au fost păstraţi la tencuială brută, fiind doar drişcuiţi, iar băile au fost zugrăvite folosind vopsele pe bază de ulei. Mobilierul a fost realizat în acelaşi spirit, marea majoritate a pieselor fiind recuperate din cadrul unor foste fabrici socialiste. Astfel, o maşină de ascuţit din anii ’50, provenită din secţia Sculărie a fabricii Unirea Cluj, serveşte drept suport pentru blatul de bar.

Club Boiler

Aceeaşi origine o au şi scaunele din sala principală a clubului, ele fiind create individual de maiştrii secţiei în anii ’70 şi ’80, conform propriilor preferinţe. Coerenţa conceptului se face simţită în cele mai mici detalii şi nu neglijează nici zona grupurilor sanitare, unde chiuvetele sunt bidoane uzate de produse petrolifere, cu mărcile originale imprimate.

Club Boiler

La nivel de decoraţiuni, clienţii pot „consulta” afişele de protecţia muncii recuperate din fabrici ca Ocna Mureş, SODA Mureş, Unirea Cluj şi Fabrica de Pensule Cluj, unele dintre ele pictate manual, unicat, sau pancartele comuniste de conştientizare a nevoii de economisire în procesul de producţie.

Club Boiler

Cele câteva elemente contemporane, dintre care amintim scaunele Tolix şi canapeaua Laura Ashley, aduse din Marea Britanie conferă ansamblului o notă de sofisticare şi „transportă” cu succes imaginea socialistă în contemporaneitate. Iluminatul este asigurat de neoane şi reflectoare industriale din anii ’70 şi ’80, completate de un sistem de lumini de accent conectate la reglatoare de putere şi cu unghiuri de lumină diferite.

Proiect publicat în numărui 131 Igloo cu sprijinul Grolsch