fbpx


White November igloo

Cluj-Napoca: Evoluţia unui „oraş de festival”

Oraşele din întreaga lume au fost cuprinse de o veritabilă „febră a festivalurilor”: investesc în diverse tipuri de festivaluri urbane şi se întrec pentru şansa de a găzdui evenimente unice, de amploare, cum ar fi Cupa Mondială de Fotbal, Jocurile Olimpice, sau pentru titluri precum cel de Capitală Culturală Europeană (ECOC). Explicaţia implicării în acest tip de competiţii ţine de numeroasele avantaje pe care le aduc evenimentele la scară mare: o mai bună imagine pentru oraş, dezvoltarea turismului, coeziunea socială, educaţia şi programele de training, bunăstarea cetăţenilor şi dezvoltarea industriilor culturale şi creative.

Text: Erwin van Tuijl
Foto: © AStA Cluj, TIFF

Cluj-Napoca: Evoluţia unui „oraş de festival”

Cu toate acestea, succesul nu este chiar atât de uşor de atins şi nu trebuie ignorată nici latura negativă a unei asemenea operaţiuni: costurile ridicate (de exemplu, pentru siguranţă şi supraveghere), excluderea socială şi posibilele conflicte între vizitatorii de pe durata festivalului şi populaţia oraşului.

Unul dintre oraşele care a intrat în această cursă a festivalurilor este Cluj-Napoca, transformat rapid într-un centru urban axat pe evenimente de amploare. Unul dintre cele mai vechi oraşe ale României, Clujul s-a înscris în competiţia pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021, iar în 2015 va fi Capitala Europeană a Tineretului. Mai mult, după cum puteţi vedea în tabelul din pagina alăturată, oraşul oferă deja o mare varietate de evenimente anuale. Majoritatea sunt încă recente, ceea ce sugerează o legătură cu ambiţia de a deveni Capitală Culturală Europeană, care, la rândul său, a condus la apariţia unei noi scene pentru evenimente, destinaţii şi organizaţii culturale şi parteneriate. Spre exemplu, evenimentul „Zilele Cluj-Napoca” este promovat ca un studiu de caz în dosarul pentru Capitala Europeană.

Pentru a răspunde nevoii de a avea o sărbătoare generală a oraşului, adresată tuturor cetăţenilor, Primăria a iniţiat Zilele Clujului, un eveniment care oferă o perspectivă cuprinzătoare asupra valorilor culturale ale oraşului şi este reprezentativ pentru mai multe grupuri sociale, unul dintre elementele-cheie pentru obţinerea titlului de Capitală Culturală Europeană.

Cluj-Napoca: Evoluţia unui „oraş de festival”

Dar care (în afară de visul la titlul de Capitală Culturală Europeană) sunt factorii ce explică creşterea rapidă a numărului festivalurilor dezvoltate în Cluj şi care dintre aceştia ar putea fi exploataţi pentru a dezvolta în continuare scena festivalurilor din oraş? Sau, mai precis: Care sunt factorii strategici care explică dezvoltarea Clujului ca oraş al festivalurilor?

Cluj-Napoca: Evoluţia unui „oraş de festival”

Factori strategici

Primul factor este statutul de oraş studenţesc al Clujului. Aici funcţionează 11 universităţi (inclusiv celebra Universitate Babeş-Bolyai – UBB), precum şi alte instituţii de învăţământ superior, ce adună în jur de 100 000 de studenţi (aproximativ o treime din populaţia totală a oraşului). Acest fapt are un impact major asupra dezvoltării scenei festivalurilor, precum şi a culturii clujene în general, din mai multe perspective. În primul rând, studenţilor li se datorează caracterul vibrant, dinamic al oraşului. Ei nu reprezintă doar un segment de public care cere evenimente culturale şi activităţi pentru timpul liber, ci devin chiar organizatori. Un exemplu important în acest sens este Festivalul Internaţional de Muzică şi Artă Transilvania (TIMAF), un festival cultural al întregului oraş, iniţiat şi organizat de cea mai mare asociaţie studenţească din Cluj. Am mai aminti Zilele Arhitecturii, un festival desfăşurat în mare parte în spaţiul public şi organizat de Asociaţia Studenţilor Arhitecţi din Cluj (ASTA Cluj). De asemenea, studenţi sunt şi marea majoritate a voluntarilor recrutaţi în timpul desfăşurării festivalurilor. TIFF, de exemplu, este festivalul cu cel mai mare număr de voluntari din România. În final, clădirile universitare din oraş pot fi folosite şi pentru diverse evenimente culturale şi pot fi activate alternativ chiar pe durata anumitor festivaluri. Exemple elocvente în acest sens sunt Centrul Cultural German Klausenburg, ce îşi are sediul într-una dintre clădirile UBB, Filarmonica de Stat Transilvania, ce susţine unele concerte în atriumul UBB, sau Institutul Cultural Chinez Confucius, care organizează diverse expoziţii în spaţiile UBB.

Cel de-al doilea factor major este caracterul multicultural al populaţiei oraşului, ce contribuie la diversitatea festivalurilor organizate. Populaţia Clujului însumează 22 de naţionalităţi diferite. Mai multe minorităţi etnice au propriile festivaluri, împărtăşindu-şi cultura cu ceilalţi locuitori ai oraşului. Un exemplu important în acest sens îl reprezintă Zilele Culturii Maghiare, un festival cultural de amploare organizat de minoritatea etnică a maghiarilor. Caracterul multicultural al societăţii oferă, de asemenea, posibilitatea de dialog şi apropiere între diferite grupuri de cetăţeni, în cadrul evenimentelor. Cu toate acestea, în prezent, nu este clar dacă festivalurile organizate de minorităţile etnice contribuie la creşterea coeziunii sociale sau, din contră, dacă reprezintă evenimente adresate doar minorităţii organizatoare, ceea ce ar duce la efectul contrar.

Cel de-al treilea factor strategic ţine de prezenţa în Cluj a unor mari companii ce reprezintă (potenţiali) sponsori pentru festivaluri sau care şi-au exprimat interesul de a se implica în diferite evenimente. Mai mulţi organizatori de festivaluri au indicat că nu este greu de obţinut sponsorizări private în Cluj, chiar şi în contextul crizei economice. Oraşul este „casa” mai multor companii locale de amploare care îşi asumă rolul de „patrioţi”, fiind loiali oraşului şi dispuşi să sponsorizeze evenimente. Companiile adoptă această atitudine pentru a fi văzute ca „buni vecini” şi pentru a rămâne în relaţii bune cu Primăria. De exemplu, Prodvinalco, un mare producător de băuturi alcoolice, este unul dintre partenerii-cheie ai Zilelor Clujului. Un alt exemplu este reprezentat de Ursus, unul dintre principalii sponsori pentru mai multe festivaluri desfăşurate în oraş (sponsorul principal al Zilelor Clujului şi partener-cheie al asociaţiei care se ocupă de aplicaţia pentru Capitala Europeană a Culturii 2021). Această berărie a avut sediul în Cluj vreme de aproape 100 de ani, dar a părăsit oraşul în 2010, din motive economice. Berăria este încă activă în ipostaza de sponsor pentru a păstra o bună relaţie cu conducerea oraşului şi a „compensa pentru durerea creată prin plecarea sa”, deşi nu este sigur cum şi în ce măsură ea va rămâne un sponsor activ în viitor.

Cel de-al patrulea factor este politica municipală referitoare la evenimente, contribuind în mod direct şi indirect la dezvoltarea scenei festivalurilor. Cu gândul la titlul de Capitală Europeană a Culturii, Primăria sprijină numeroase iniţiative ale organizatorilor de evenimente şi ale institutelor culturale şi investeşte în spaţii publice vechi şi noi, precum şi în clădiri care pot fi folosite pentru găzduirea de evenimente. Ca exemplu, Primăria a transformat un vechi turn de apărare – Turnul Croitorilor – într-un spaţiu cultural. Apoi, în centrul oraşului, Piaţa Unirii a fost renovată în urmă cu aproximativ patru ani pentru a putea găzdui o parte dintre evenimentele desfăşurate în aer liber în timpul Zilelor Clujului şi TIMAF.

În ciuda acestei direcţii de dezvoltare şi a creşterii nivelului de interacţiune dintre autorităţi şi sectorul evenimentelor, politica cu privire la evenimente a Primăriei are încă multe puncte slabe, printre care se numără gradul prea ridicat de reactivitate şi lipsa unei strategii clare cu privire la aceste evenimente.

Un ultim factor, care descinde din cei deja enumeraţi, este fondul cultural vast şi divers al oraşului, care contribuie la dezvoltarea scenei festivalurilor în două moduri. În primul rând, oraşul deţine multe spaţii şi locaţii culturale care pot fi folosite pentru festivaluri, inclusiv două săli de operă şi două teatre (cel român şi cel maghiar), două mari stadioane şi alte locaţii pentru evenimente sportive, spaţii în cadrul universităţilor, mai multe muzee, Turnul Croitorilor, Fabrica de Pensule (transformată în spaţiu de lucru şi de expunere pentru artiştii contemporani), precum şi recent renovata Piaţă a Unirii. În al doilea rând, în Cluj activează multe organizaţii culturale, ce acoperă numeroase sectoare şi grupuri-ţintă şi care sunt responsabile pentru marea varietate de evenimente organizate în oraş. Pe scurt, Clujul are multe avantaje care explică dezvoltarea sa ca un oraş al festivalurilor şi care pot fi valorizate pentru a obţine mult-doritul titlu de Capitală Europeană a Culturii. Cu toate acestea, aşa cum am menţionat mai devreme, succesul nu este deloc garantat şi oraşul are în faţă o serie de provocări majore.

Cluj-Napoca: Evoluţia unui „oraş de festival”

Provocări

În primul rând, fiind vorba de un regim democratic relativ tânăr, cetăţenii nu sunt încă îndeajuns de conştienţi de rolul şi funcţionarea spaţiilor publice. Spaţiile publice sunt cruciale pentru desfăşurarea festivalurilor în aer liber şi există un anumit paradox legat de acestea şi de evenimente.

Pe de o parte, festivalurile pot funcţiona ca unelte de creştere a vizibilităţii noilor spaţii publice. Prin urmare, evenimente precum Zilele Clujului sunt organizate cu precădere în spaţii noi, pentru a reda oraşul cetăţenilor. Pe de altă parte, oamenii nu sunt obişnuiţi cu sărbătorile şi activităţile în aer liber, iar anumite spaţii publice care ar putea găzdui evenimente, cum ar fi spaţiile verzi, încă nu sunt deschise cetăţenilor. Nivelul de informare a cetăţenilor cu privire la spaţiile publice şi folosirea acestora este în creştere, dar se estimează că procesul va fi unul de lungă durată.

În al doilea rând, în ciuda unor excepţii notabile, instituţiile educaţionale şi culturale, jucători-cheie în organizarea festivalurilor, par să funcţioneze asemenea unor lumi separate, interacţiunile fiind limitate.

În special în cazul Capitalei Europene a Culturii, dar şi în ceea ce priveşte festivalurile anuale sau dezvoltarea urbană în general (de exemplu, în domeniul educaţiei), ar fi de dorit o comunicare mai armonioasă între cele două. Faptul că anumite institute străine cu sedii în România încearcă deja să depăşească aceste bariere este un semn bun. De exemplu, Institutul Francez nu doar invită artişti francezi să colaboreze cu colegi din România pentru diverse proiecte, ci îi şi aduce în faţa studenţilor pentru a le vorbi despre activitatea lor. Evenimente precum Capitala Europeană a Culturii sau alte manifestări anuale pot fi folosite pentru a crea o mai mare apropiere între cultură şi educaţie.

În al treilea rând, un peisaj cultural aflat în schimbare la nivel naţional reprezintă o mare provocare pentru dezvoltarea scenei festivalurilor la nivel local, luând ca exemplu Clujul. Atât schemele de finanţare, cât şi structura organizaţională a institutelor naţionale importante s-au schimbat. De exemplu, arta contemporană se află prezent în afara schemei de activitate a Institutului Cultural Naţional. Acest lucru îngreunează dezvoltarea de noi nişe şi organizarea de festivaluri în acest domeniu, precum şi aşezarea Clujului pe harta internaţională ca scenă majoră pentru arta contemporană.

În ultimul rând, şi ca o concluzie a acestui articol, dezvoltarea unui „oraş al festivalurilor” şi titlul de Capitală Europeană a Culturii nu ar trebui să fie niciodată scopuri în sine. Acestea ar trebui folosite ca unelte pentru atingerea unor scopuri de anvergură şi lungă durată, legate de dezvoltarea economică şi socială.

Festivalurile sunt importante în sensul că oferă activităţi pentru timpul liber şi pot prezenta avantaje în termeni de educaţie, învăţământ şi dezvoltarea afacerilor (cum ar fi noi reţele de promovare), dar o abordare de acest tip are un preţ atât în sensul propriu, al costurilor, cât şi în ceea ce priveşte alte posibile efecte negative. Prin urmare, politica festivalurilor trebuie susţinută şi completată prin alte politici implementate în oraş pentru a determina care sunt instrumentele optime pentru obţinerea celor mai mari beneficii pentru cetăţeni.

Cluj-Napoca: Evoluţia unui „oraş de festival”

Acest articol se bazează pe studiul “A world of events: how can cities anchor the advantage? – Case study Cluj Days”, Rotterdam: Euricur, Van Tuijl, E., Van Haaren,J. Carvalho, L. and Van den Berg, L. (2012) şi face parte din proiectul Dutch Initiative for Sustainable Cities (DISC), co-finanţat de Dutch Ministry of Economic Affairs, Agriculture and Innovation. Mulţumiri către: Irina Katona (Cluj-Napoca) şi Florin Moroşanu (Cluj-Napoca, Asociaţia 2021 Capitala Culturală Europeană), partenerii de dialog locali, Meta van Drunen şi Joep de Roo (Eurodite), coordonatori ai proiectului DISC.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0