Complex „Casares-Doisneau”
O şcoală nu este o simplă clădire în peisajul urban, prin forţa simbolică şi prezenţa repetitivă modelează şi marchează o anumită conştiinţă civică, dar impactul poate fi şi mai puternic: în cazul acestui complex, arhitectul Vincent Parreira a reuşit să creeze un reper de dezvoltare durabilă şi creativitate pentru oraşul Saint-Denis din suburbiile Parisului, o zonă care a cunoscut în ultimii 10 ani o creştere a populaţiei de 18%.
Aflată la nici 10 km de centrul Parisului, aria Seine-Saint-Denis, căreia i se subordonează oraşul Saint-Denis, este caracterizată de o diversitate impresionantă a arhitecturii, de la frumoasa catedrală în stil gotic din secolul XII la clădirea Stade de France, fără a uita numeroasele construcţii industriale de la sfârşitul secolului XIX şi varietatea clădirilor marcate de stilurile secolului XX. În ultimii ani, creşterea numărului locuitorilor şi mai ales a numărului de copii în zonă au determinat administraţia locală să investească într-o serie de facilităţi publice printre care se regăsesc mai multe şcoli şi spaţii pentru tineri. Complexul „Maria Casares-Robert Doisneau” este amplasat în mijlocul cartierului „Mica Spanie”, denumit astfel datorită prezenţei semnificative a imigranţilor spanioli în timpul boom-ului industrial, iar aceste date intrinseci ale sitului au fost şi punctul de plecare în elaborarea proiectului ales de autorităţi. Echipa de arhitecţi a ales să păstreze şi să valorifice elementele arhitecturii industriale, ba chiar să amplifice prin detalii memoria colectivă a acestei epoci, în spiritul unei arhitecturi care conectează timpuri şi oameni şi se foloseşte de trecut pentru a crea sensuri contemporane.
Structura şi mai toate finisajele celor patru clădiri din ansamblu, conectate prin mai multe pasarele, sunt din lemn, însă acest material perceput mai degrabă ca tradiţional se subordonează unei viziuni mature şi moderne a arhitecturii. Construcţia principală – ECO, care adăposteşte o grădiniţă şi o şcoală primară, a fost gândită în formă de U, pentru a crea o zonă protejată pentru copii; una dintre laturi se îndoaie într-o formă neregulată pentru a face loc coşului industrial din cărămidă aflat pe strada adiacentă, restaurat şi transformat într-o referinţă verticală a complexului. În faţa ECO stă corpul HAL – un volum acoperit cu panouri solare, cu o bază din beton, structura din lemn şi un înveliş metalic decorativ, care îl individualizează puternic. La parter se găsesc mai multe spaţii parţial acoperite, cu deschidere către curtea centrală, şi zonele pentru luat masa, în timp ce la etaj, care are o înălţime de 7 metri, se află sălile de sport, finisate cu materiale speciale pentru a asigura protecţia necesară şi absorbţia optimă a zgomotului. În continuarea HAL, parţial separată de aceasta, stă clădirea BAG unde se află vestiarele şi alte spaţii tehnice, iar de partea cealaltă, chiar pe colţ, se află BAG, un corp destinat celor care îngrijesc şi păzesc spaţiile. E important faptul că facilităţile sportive sunt flexibile şi autonome ca acces şi utilizare, ceea ce le deschide către oraş şi către utilizatori diverşi.
Dacă la nivelul străzii faţada este realizată din lemn, partea superioară a celor două volume este îmbrăcată într-o „piele” metalică aurie, cu perforaţii şi motive ce fac trimitere la istoria industrială a sitului. Pentru şcoala propriu-zisă s-a optat pentru finisaje din lemn, dar şi în acest caz jocul grafic al faţadelor, cu motive Mashrabiya, pune în evidenţă conectarea la memoria locurilor. Sălile de clasă sunt generoase şi bine luminate natural, iar mai multe scări exterioare îi conduc pe copii direct spre curtea interioară; aici, un gard jos din lemn separă două zone, una tip grădină, cu mai mulţi copaci şi vegetaţie, şi una destinată exclusiv jocului.
Originalitatea şi abordarea responsabilă a proiectului, alegerea materialelor şi folosirea lor nu numai într-un sens estetic, ci şi într-unul social, atenţia şi implicarea în cele mai mici detalii fac din acest proiect un exemplu valoros de „acupunctură urbană”, capabil să declanşeze revitalizarea unui cartier neglijat o bună perioadă.