Concurs 8 Martie Igloo – Năsui: Colorând griul!
Premii premii, lume, premii! (cărţi 🙂 ). Nu doar pentru fete.
Răspunde la următoarea întrebare şi căştigi două cărţi la pachet dacă raspunzi prima / primul şi o carte când te plasezi pe locurile 2, 3 şi 4. Iaaată:
În ce oraşe (internaţionale) a fost prezentat proiectul românesc „Colorând griul” care prezintă 9 artişti români contemporani pe scene artistice internaţionale în 2011?
Poţi câştiga, în ordinea cronologică a răspunsurilor:
- premiul I: două cărţi: „Colorând Griul. Al doilea val” şi „Colorând Griul. Starea de spirit”
- premiul II, II, IV: o carte: „Colorând Griul. Starea de spirit”
Concurs deschis doar pe 8 martie 2012!!!
Îţi aşteptăm răspunsul pe pagina noastră de facebook sau la valentina.bacu@igloo.ro!
Reluăm mai jos articolul apărut luna trecută în revista noastră despre albumul „Colorând griul”
Albă-ca-Zăpada (pentru că e nevoie şi de un pic de alb) şi cei şapte emergenţi
Proiecte literare zvăpăiate, cărţi interactive, albume coagulate în jurul unor idei sensibile şi consistente, cu ilustraţii generoase şi layouturi inspirate, pe scurt – risipă de bani, seriozitate, talent şi temeritate editorială ne oferă de o bună bucată de vreme editura Vellant. Una dintre ultimele sale isprăvi este albumul „Colorând griul”, ieşit de sub semnătura lui Cosmin Năsui.
Un evantai de peneluri proaspete, fluturat provocator peste un cenuşiu generic (cel al inerţiei din spaţiul plasticii, să zicem) şi peste un altul specific (griurile artiştilor „şcolii de la Cluj”). Trecând, provizoriu, peste metafore grizonante, iată ce înseamnă, în termeni concreţi, proiectul curatorial desfăşurat de Cosmin Năsui:„…Am documentat, am descoperit, am monitorizat şi am promovat, în ultimii 5 ani, câţiva artişti de calibru. Noi îi numim «al doilea val de artişti români contemporani emergenţi» şi vă invităm să îi exploraţi: Dragoş Burlacu, Francisc Chiuariu, Ana Maria Micu, Cătălin Petrişor, Bogdan Raţă, Aurel Tar, Zoltan Bela.”
Ambiţia strădaniilor curatoriale merge şi mai departe: „Ca localizare, artiştii acoperă părţi destul de diferite din România, prin «securizarea culturală» a unor importante puncte fierbinţi de artă din ţară: Bucureşti (Sud), Timişoara (Nord-vest, Banat), Bacău (Est, Moldova), Craiova (Sud, Valahia) şi Cluj-Napoca (centru)”.
Cu sentimentul datoriei faţă de ţară, în totalitatea zonelor ei de pulsiune specifică, împlinit, Cosmin Năsui a propus proiectul Bienalei Internaţionale de Artă Contemporană de la Moscova (23.09-03.10.2011); el a fost selectat în cadrul secţiunii Special projects, de către o comisie de specialişti condusă de curatorul Peter Weibel şi comisarul Joseph Backstein.
„Această participare, ne asigură Cosmin Năsui, reprezintă o oportunitate extraordinară de a prezenta arta românească contemporană în cadrul uneia dintre cele mai importante scene ale artei contemporane din Europa, atât ca prestigiu, cât şi ca mărime, cu atât mai mult cu cât în spaţiul rusesc nu au mai fost participări româneşti la evenimente de o asemenea anvergură de pe vremea lui Corneliu Baba şi Romul Nuţiu”.
Albumul editat de Vellant povesteşte şi ilustrează în detaliu această importantă aventură, dar, mai mult decât atât, fixează nişte jaloane valorice, redactează un bilanţ artistic necesar şi proiectează (sper!) o invazie românească a pieţei mondiale de artă.
O spun cu toată seriozitatea: fără astfel de iniţiative, coerente, obstinat preocupate de vectori de marketing şi de impunerea unor cote, iniţiative conduse cu pricepere, dar şi cu gust inflexibil & fler cert, arta românească va rămâne în Valahia, pentru valahi (mă rog, înţelegeţi ce vreau să zic). Ieşiri individuale sau în pluton restrâns (Plan B, Cluj), expoziţii prin centre culturale, flotări omagiale şi reverenţe istoricizante, toate necesare, sunt insuficiente pentru a impune artiştii tineri autohtoni în satul artistic global şi, din acest punct de vedere, Cosmin Năsui deschide un drum limpede, raţional desenat, căruia îi dorim să fie nemilos concurat de alte proiecte curatoriale la fel de temeinice.
Sigur, dincolo de ambiţia proiectului şi de rigoarea dosarului fiecărui artist prezentat (biografie, consideraţii critice), rămâne şi obiectul-album, cartea cu poze, intens delectantă, dar şi una dintre cele mai incitante secţiuni prin arta românească a ultimilor ani, o dovadă, cu şapte braţe diferite, de maturitate tehnică, de lipsă de inhibiţii provinciale sau regionale, de inteligenţă a folosirii citatului cultural şi de umor subţire care, numai el, poate colora orice gri posibil. Chiar şi pe Juan Gris.
Cosmin Năsui, Colorând griul, Editura Vellant, Bucureşti 2011