fbpx

Cover me softly with a Thread

TEXT: Anda Zota FOTO: Marius Vasile, boredin.tm

Cazul fraților Armin și Alexander Pedevilla trădează două componente contradictorii. Pe de o parte, regăsim o loialitate „încăpățânată” față de loc evidențiată printr-un romantism cu caracter regional. Pe de altă parte, portofoliul lor impresionant descrie un avânt și succes internațional, acest lucru implicând un posibil risc prin alinierea la noi scopuri și responsabilități cu iz doctrinal.

soft /sɒft/: having a pleasing quality involving a subtle effect or contrast rather than sharp definition.

 

Pentru că arhitectura și arta sunt legate de un fir comun – de un întreg univers, mai degrabă, de contrast și dialog care chestionează în mod repetat granițele celor două, am apreciat dialogul permeabil și întrețeserea dintre spațiul public și expoziția Beta – Bienala Timișoreană de Arhitectură. Prima instanță vizibilă, prima marcă distinctivă care anticipează expoziția se poate observa încă din Piața Libertății, prin lucrarea site specific realizată de Akane Moriyama.

default
Combinând diferite tehnici aplicate pe textile (vopsire, tricotare, coasere, imprimare, țesere), artista creează arhitecturi efemere care transformă spațiul și îi dezvăluie calități ascunse. După prima sa lucrare comisionată – „Curtain for O house” (Kyoto 2009) – Moriyama a fost implicată în proiecte recunoscute internațional și care se dezvoltă la diverse scări, printre care „Cubic Prism” (Texas 2013), „Curtain for Hirakata T-SITE” (Osaka 2016), „12636g” (Stockholm 2022), precum și prima de-ale ei pe care am văzut-o, „Textile Roof” la cea de-a 18-a ediție a Bienalei de Arhitectură de la Veneția (în cadrul Pavilionului Japoniei). În 2019 a participat alături de Oana Stănescu la competiția MoMA Young Architects Program cu lucrarea „Seriously fun”, o instalație cu un grid textil la scară amplă, situată în curtea muzeului.

Intervenția sa din Piața Libertății din Timișoara (Thread) deschide traseul expozițional al bienalei către public, printr-un gest arhitectural care, simbolic, deopotrivă acoperă și protejează. Fâșia textilă cu prezență diafană devine un element de limbaj vizual sensibil și discret, ce conectează clădirea cu importanță istorică în Timișoara – Comenduirea Garnizoanei, construită în 1727 în stil baroc și cea mai veche clădire din oraș, martor al intervențiilor succesive din diversele ocupații și inclusă într-un viitor proces de reabilitare și extindere – de tema bienalei cover me sofly, reimaginând noi definiții ai termenilor și ai relației dintre artă și arhitectură.

 

„Cred că utilizarea textilelor în context arhitectural are potențialul de a demonta idei preconcepute despre natura elementelor principale ale arhitecturii” – spune Moriyama, „nu mă aștept ca textilele să înlocuiască elementele hard ale arhitecturii (…), însă ele pot propune noi perspective și abordări”.
Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0