Cu bicicleta prin oraş. Parcări cu stil
Text: Ioana Păunescu
Cu toate că, în mod evident, statutul biciclistului în oraş, şi în special în oraşele cu un număr mare de maşini raportat la numărul de locuitori, s-a îmbunătăţit simţitor în ultimii ani, tot mai avem de depăşit un obstacol dificil: unde parcăm?
Ei bine, o lume întreagă, de la studiouri de arhitectură la firme specializate în producţia de mobilier urban, încearcă să dea răspunsuri eficiente şi, în acelaşi timp, şi plăcut de integrat vizual în imaginea urbană.
Drive My Bike, I Re-Discovered São Paulo
O echipă de arhitecţi a conceput un modul simplu, din metal, ancorat în specificul ariei urbane în şi pentru care a fost proiectat. Şi i-a asociat imaginea stilizată a hărţii oraşului, ca o invitaţie de a-l (re)descoperi, ca locuitor şi deopotrivă ca turist, în ritmul plăcut al mersului pe bicicletă.
São Paulo este o metropolă în care demersurile legate de ciclism iau forme mai diferite, în ton cu specificul local. Fenomenul Masa Critică, de exemplu, este cunoscut pe plan local sub numele de Bicicletada dar nu a avut nici amploarea şi nici tragismul situaţiilor conflictuale din Europa, şi şi-a pierdut din consistenţă chiar mai rapid decât mişcarea din care s-a inspirat. A lăsat însă locul unor iniţiative de mai mică amploare care continuă să susţină prin toate mijloacele disponibile ciclismul în São Paulo – oraş cu 20 de milioane de locuitori şi în care majoritatea au maşină proprie. Şi mai ales să inspire şi alte oraşe din Brazilia să facă măcar loc acestei alternative de deplasare în oraş.
Un frumos exemplu de iniţiativă este şi creaţia arhitecţilor de la Atelier Marko Brajovic (autori, printre altele, ai Pavilionului Braziliei la Expo 2015) care au realizat în 2014 un elegant modul de mobilier urban, produs de un atelier local, Mekal. O secţiune cu formă specifică este extrudată pe o lungime de 60-100 de centrimetri, pentru banca propriu-zisă, sau pe doar 10cm, devenind ancoră pentru susţinerea şi legarea bicicletei. Structura obiectului – denumit Drive My Bike, I Re-Discovered São Paulo – este din metal. Iar suprafaţa din inox a băncii este gravată cu pattern-ul grafic al străzilor din centrul oraşului.
Sunset Parklet
O platformă din lemn a ocupat fix 2.5 locuri de parcare auto din cartierul Outer Sunset din San Francisco, pentru a le transforma în: loc de întâlnire şi de socializare, de joacă pentru copii, de parcat bicicleta, de skateboarding… plus terasă pentru cafeneaua de lângă.
Pe o stradă străbătută de tramvaiul uşor din San Francisco şi flancată de un trotuar îngust dar cu trafic pietonal intens, arhitecţii de la Interstice au hotărât să creeze un modul special de mobilier urban care să răspundă tuturor cerinţelor formulate de toţi membrii comunităţii. Funcţiunile alese au fost acelea de terasă pentru populara Sea Breeze Café, de parcare de biciclete pentru cafenea şi pentru market-ul de lângă cafenea, şi de loc de socializare şi joacă, pentru copii şi nu numai. Pentru a putea îndeplini, ergonomic, toate funcţiunile de mai sus, obiectul a fost divizat, pe toată lungimea sa de 15 metri, în patru stripe-uri late de 40 de centimetri fiecare şi care se înalţă şi coboară „ca topografia San Francisco-ului, faimoasă pentru ondulaţiile sale care seamănă cu valurile sau cu dunele” după cum explică autorii. Şi generează, astfel: bănci, mese, jardiniere şi, în egală măsură, un peisaj numai bun de escaladat de copii şi de parcurs de skateri.
Pentru proiectul Sunset Parklet, Interstice Architects au primit, în iunie 2015, din partea AIA 2015 Design Awards Program, o menţiune specială: Special Recognition in Urban Design.
___________________________________________
Wonderwall
Peretele este produs de britanicii de la H-B Designs şi este unul din cele mai compacte sisteme de parcare implementate până acum.
Iată o serie de cifre edificatoare pentru afirmaţia de mai sus: un panou ocupă doar un metru pătrat (2.5 metri lungime pe doar 36.6 centrimetri lăţime) dar poate ţine până la 14 biciclete (cu tot cu aceastea, suprafaţa totală ocupată devine de 7.5 metri pătraţi). Şi un metru liniar de Wonderwall poate ţine 5.6 biciclete. Sistemul este vine în mai multe variante de lungime şi densitate a locurilor – Wanderwall şi Super Wanderwall. Ambele sunt realizate din oţel galvanizat şi se fixează doar la capete, cu ajutorul unei mici fundaţii în sol sau asfalt şi a unui trapez din lemn cu rol de stabilizator.Găsim sistemul într-o serie de locaţii de pe lângă Londra – şcoli, centre sportive sau comunităţi care, asemenea celei din oraşul Calne, şi-au propus să „ia o atitudine prociclism” şi au investit în mobilier urban, piste şi sisteme de semnalizare.
H-B Design s-au specializat, de altfel, în crearea de obiecte şi accesorii dedicate ciclismului, iar în materie de sisteme de parcare urbană, portofoliul lor merge de la ancore (discuri metalice de 16 centimetri diametru, fixate pur şi simplu în peretele exterior al clădirii, şi care au pe suprafaţa lor un gol pentru trecut lanţul prin el) la adăposturi şi structuri acoperite.
