David Chipperfield: „Noi, arhitecții, nu avem nici o putere”

web1

„Nu avem nici o putere. Arhitecții nu au nici o putere, designerii nu au nici o putere… decât dacă forțăm lucrurile”, declară într-un interviu recent David Chipperfield – o mărturisire întru câtva surprinzătoare, de vreme ce vine din partea unuia dintre cei mai prestigioși arhitecți ai lumii. Proiectele sale, realizate în birourile din Londra, Berlin, Milano sau Shanghai, au devenit adevărate repere culturale în arhitectura contemporană. Și totuși… azi, senzația este că până și arhitecți de mărimea lui Chipperfield găsesc cu greu calea de a se sustrage agendelor economice și politice ale marilor factori de decizie de pe piață.

„Am ajuns să lucrăm pentru investitori, și nu pentru societate. Iar asta trebuie să se schimbe.” Chipperfield amintește că arhitectura era cândva – nu chiar atât de demult – mai aproape de nevoile sociale, era o pledoarie pentru comunitate. Se construiau școli, proiecte de locuințe eficiente și accesibile și înseși orașele erau gândite altfel. „Arhitectura a devenit un fapt marginal, întruchipând mai degrabă o sumă de momente speciale: un muzeu spectaculos, o gară somptuoasă. Noi, arhitecții, nu mai suntem îndeajuns de implicați în felul în care se construiesc azi orașele noastre.”

Foto: Matthias Ziegler
Foto: Matthias Ziegler

Nu mai puțin preocupat se arată față de problemele ecologice ale lumii și implicit față de diminuarea resurselor naturale: „Aici nu e vorba doar de arhitectură. Trebuie să ne schimbăm întru totul atitudinea față de consum și modul în care folosim energia. Nu putem să luăm la nesfârșit chestii din frigider, ca să zic așa. La un moment dat trebuie să începem să mai și aprovizionăm. Toate astea sunt probleme urgente și e clar că lumea se va transforma radical în următorii cincizeci de ani.”

În decembrie, anul trecut, Chipperfield a împlinit 65 de ani. Primul birou și l-a deschis la Londra în 1985 și de-atunci s-a extins continuu; are în jur de 300 de angajați în toată lumea și peste 100 dintre proiectele sale au fost premiate internațional. Acum 21 de ani își deschidea și biroul din Berlin, oraș de care se leagă în bună măsură faima și consacrarea sa, ca urmare a implicării sale în masterplanul pentru spațiul cândva adormit al Insulei Muzeelor (Museuminsel). De asemenea, intervențiile sale și lucrările de renovare din muzeele centrale au reînnoit peisajul muzeal berlinez.

444_09_uz_181206_n5

Este vorba de Neues Museum (cu o impresionantă colecție de artă egipteană și antică), redeschis în 2009 după 10 ani de ample renovări, și de recent inaugurata James Simon Galerie, rafinată, austeră și luminoasă, un spațiu gândit mai ales pentru întâmpinarea și informarea vizitatorilor, dar și pentru expoziții temporare și alte evenimente.

img_0976

Neues Museum
Neues Museum

Revenind la grija pentru viitor, David Chipperfield, deși sceptic față de forța proiectelor individuale de a schimba ceva în ordinea globală a lucrurilor, recunoaște că echipele sale lucrează pe cât de sustenabil posibil, deseori părăsind simpla muncă de birou pentru a se implica în comunitate și a crea dialog. Cel mai concludent exemplu îl reprezintă însăși fundația pe care Chipperfield a înființat-o în Galicia în 2017. Coasta nord-estică a Spaniei e, de altfel, un loc drag arhitectului; aici a petrecut multe veri împreună cu familia, într-o casă pe care a construit-o chiar el, în 2002, și care a devenit parte a unei comunități confruntate (ca atâtea alte locuri din lume) cu probleme ecologice și cu valuri masive de turiști. Fundación RIA colaborează îndeaproape cu autoritățile, cu instituții de învățământ și alte organizații locale, încercând să găsească soluții interdisciplinare la neajunsurile tipice pentru zonele rurale, periferice. Nu sunt chestiuni ce țin de arhitectură per se, dar cu siguranță arhitecții pot da o mână de ajutor acolo unde e vorba de calitatea vieții și a spațiului construit și cu siguranță arhitectura ca disciplină trebuie să învețe să-și depășească granițele.

„Într-o astfel de comunitate îți dai seama că ceea ce contează nu e să construiești mai mult, ci să construiești inteligent. Să protejezi ceea ce există și să te asiguri că orice proiect de dezvoltare se integrează armonios în contextul mai larg”, explică arhitectul, pretinzându-i arhitecturii contemporane și viitoare mai puțin glam și mai multă preocupare pentru o viziune „integratoare” (inclusive). Intenția se regăsește în multe dintre proiectele sale muzeale, care se disting tocmai prin discreție, printr-o anume „invizibilitate” (va fi cazul mult așteptatei renovări a clădirii Neue Nationalgalerie tot din Berlin, realizată în spiritul autorului ei, Ludwig Mies van der Rohe); sunt clădiri generoase, primitoare, menite nu atât să atragă, să devină „în sine” un spectacol, cât să unească, să conecteze, să se integreze în logica ansamblului (prin spațiile lor deschise, prin lumină, prin materialele alese etc. – este mai ales cazul galeriei James Simon).

Ce sfat ar da David Chipperfield noilor generații de arhitecți?

„Tinerii arhitecți ar trebui să-și regândească modul de lucru. Nu birourile și echipele mari sunt viitorul. Ci lucrul îndeaproape și contactul direct cu politicieni și factorii de decizie.”

Nu întâmplător, când a curatoriat Bienala de Arhitectură de la Veneția în 2012, Chipperfield a ales tema „Common Ground”, concentrându-se astfel asupra relațiilor dintre arhitectură și oameni, asupra colaborării, și punând în plan secund concepte precum individualitate, autonomie și arhitectură de autor (idei centrale în așa-numita epocă a starhitecturii).

Asta nu înseamnă că David Chipperfield nu e conștient de forța pe care numele său a acumulat-o de-a lungul anilor – și tocmai în virtutea acestui prestigiu consideră că ar fi absolut iresponsabil din partea sa să nu se implice și să nu vorbească public despre dificultățile, transformările și potențialul arhitecturii contemporane.

Materialul original și complet a apărut în revista nomad / no. 7 / mai 2019