fbpx

DEGETE VERZI ÎN DIALOG | programul pe luna iulie

02 iulie, 19h00 – DEGETE VERZI ÎN DIALOG#2: Bucureștiul în Grădini

Invitați: Dorothee Hasnaș în dialog cu Alex Mexi

În București au fost mai întâi grădini utilitare (grădini de legume, livezi și vii), apoi parcuri publice și grădini amenajate pentru „case (mai) înstărite”. În zona de interes pentru discuția noastră, Grădina Icoanei și Parcul Ioanid au fost gândite ca parcuri publice încă de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. După 1870, la Casa Liebrecht-Filipescu (Casa Universitarilor), din imediata apropiere, se vor achiziționa toate cele 19 loturi scoase la vânzare de Primărie cu ocazia amenajării Pieței Icoanei și alinierii Străzii Memoriei (azi, pictor Arthur Verona) și se va amenaja o mare grădină privată. Grădini private, de dimensiuni mai mari sau mai mici, cu vegetație autohtonă și exotică, vor completa curând peisajul urban din centrul capitalei. Revenind spre zilele noastre, grădina casei Mincu, amenajată semi-sălbatic va completa ideea începută în 2006 referitoare la organizarea evenimentul Street Delivery pe o mare axă verde, preponderent pietonală, care să unească Grădina Icoanei și Parcul Ioanid, respectiv marile cartiere de case cu grădini din jurul celor două parcuri, cu Grădina Cișmigiu.

Chiar dacă marea axă verde nu a fost (încă) realizată, centrul orașului este (încă) animat de umbră, detalii de arhitectură și de peisaj, mozaicuri de pavaje, istorii urbane și vechi regulamente bine gândite și ale căror ecouri se simt și în prezent. Aceste locuri trebuie conservate, mai cu seamă în condițiile unui oraș supraaglomerat, neglijent și chiar indiferent la moștenirea sa culturală și la potențialul ecologic; oraș al extremelor climatice (fierbinte și înghețat), respectiv al celor arhitecturale (înalt și steril lângă vechi și valoros).

În acest context pestriț răsar grădinile temporare pe locurile aflate încă în curs de dezvoltare despre ale căror calitate și potențial urmează să povestim sâmbătă, 2 iulie, ora 7 PM.

Arhitect și mediator cultural,  Dorothee Hasnas este curator Street Delivery, eveniment anual organizat de Fundația Cărturești și Ordinul Arhitecților din România din 2006. Ea se află între inițiatorii  platformei Uranus ACUM, ocupându-se în special cu strategii de reactivare si sustenabilizare a patrimoniului construit.

Alexandru Mexi este peisagist, master în studii culturale și autor al unei teze de doctorat având ca subiect istoria și rolul parcurilor publice în modernizarea României. Alexandru lucrează ca cercetător științific în cadrul Secției Patrimoniu Mondial a Institutului Național al Patrimoniului și este cadru didactic asociat la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, unde predă cursuri de istoria grădinilor și a peisajelor.

De-a lungul timpului a fost implicat în mai multe proiecte culturale și de cercetare desfășurate în România și în străinătate, majoritatea dedicate patrimoniului cultural și grădinilor istorice. Alexandru este membru în mai multe asociații profesionale și ONG-uri cu activitate în domeniul patrimoniului, al culturii și al mediului. Din 2018 este membru în comitetul executiv al Consiliului European al Școlilor de Peisaj (ECLAS), iar din 2019 este membru în Consiliul Director al Asociației ARCHÉ.

*

DV3_in dialog_event-01

03 iulie, 17h00 – DEGETE VERZI ÎN DIALOG#3: Grădini urbane și comunități

Invitată: arhitecta Ilinca Păun Constantinescu

Pornind de la experiența personală a copilăriei și preadolescenței în diverse curți publice sau private ale cartierului în care ne vom întâlni, discuția va migra către rolul pe care îl pot avea grădinile urbane pentru comunitățile care le folosesc, pe timp de bunăstare sau de criză.

Arhitect, curator și cadru didactic, Ilinca Păun Constantinescu practică la biroul de arhitectură Ideogram Studio, conduce proiecte culturale în cadrul Asociației IDEILAGRAM și predă teoria arhitecturii la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Împreună cu echipa ei de la IDEILAGRAM, a editat Shrinking Cities in Romania. Orașe românești în declin (DOM publishers, Berlin & Editura MNAC, București, 2019) și a realizat cercetări și expoziții precum: Shrinking Cities in Romania (MNAC București, 2016), Despre locuire (Halele Timco, Timișoara, 2018), Uranus Acum (MNAC București, 2019- proiect inițiat de Zeppelin). În 2021 expune la Bienala de Arhitectură de la Veneția, în cadrul pavilionului României, Fading Borders.

https://ideilagram.myportfolio.com/home

*

DV4_in dialog_event-01

03 iulie, 19h00 – DEGETE VERZI ÎN DIALOG#4: GRĂDINA CU OAMENI: un model de dialog social.

Invitați: Anamaria Pravicencu (membru GICC), Alexandru Oprița (membru fondator al GICC)

În câți pași ajungi de la o discuție între vecini la construirea unei comunități? Dar de la creșterea și organizarea unei comunități până la dezvoltarea capacității manageriale și crearea de proiecte complexe? Câte petiții, sesizări, scrisori deschise, invitații la dialog trebuie să scrii către o administrație locală până ți se răspunde? Câte legi, regulamente și hotărâri locale trebuie să înveți pe de rost ca să poți purta un dialog cu administrația locală? Ce limbaj? Ce vocabular? Ce strategii? Cum reușești să te folosești de diverse oportunități și de credibilitate instituțională, dar în același timp să rămâi transpartinic și relevant pentru comunitate? Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu este în mijlocul unui proces început de mai bine de 5 ani, un proces anevoios atât în interiorul comunității și a cartierului pe care îl reprezintă, cât și în relație cu administrația locală. Nicio victorie nu e garantată, nicio nouă cărămidă nu se așază „natural” peste precedenta. Și totuși, continuăm să ne bucurăm de impresionanta distanță parcursă de la ideile vecinilor din curtea Blocului Liric, până la lucrurile pe care reușim să le construim azi cu diverse instituții care administrează Grădina Cișmigiu. Vă invităm la o discuție despre acest parcurs în care am primit câte o lecție la fiecare pas.

Grădina cu Oameni este un proiect de educaţie ecologică aplicată și activare comunitară organizat de Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu cu susținerea Fondului IKEA pentru Mediu Urban și a Fundatiei Comunitare București, în perioada 2017-2019. Structurată în cinci ramuri complementare – apicultură urbană, peisagistică, mediu sonor, ornitologie și animale fără stăpân –, Grădina cu Oameni a fundamentat direcțiile și metodologia de lucru a grupului în relația cu administrația locală. Beneficiind de deschiderea spre dialog a administrației locale din ultimele luni, Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu a devenit un partener real al instituțiilor care gestionează Grădina Cișmigiu și astfel contribuie activ la găsirea celor mai bune soluții pentru intervețiile pe termen scurt și mediu.

Creat în 2016, Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu (GICC) a pornit din dorința de a îmbunătăți situația existentă în zona Cișmigiu prin propria implicare, echipa fiind formată din vecini ai Cișmigiului cu profesii diferite (sociologi, arhitecti, oameni de comunicare, artiști etc.). Proiectele GICC se axează pe educație, coagulare comunitară și încurajarea implicării vecinilor pentru soluționarea problemelor din cartier, având ca focus valoarea de patrimoniu a Grădinii Cișmigiu și ecologia urbană.

https://www.facebook.com/Cismi.Civic
https://gradinacuoameni.ro

Anamaria Pravicencu (membru GICC) este artistă și cofondatoare a asociației Jumătatea plină, ocupându-se cu predilecție de platforma de podcast de creație sonoră și field recording SEMI SILENT și de rezidențele de creație sonoră Sonic Future Residencies. În cadrul proiectului Grădina cu Oameni al GICC, Anamaria a coordonat componenta de ecologie sonoră, iar astăzi participă activ în echipele de lucru și dialog cu administrația locală.

Alexandru Oprița (membru fondator al GICC) este inginer ca formare, dar are o pasiunea pentru grădinărit și natură l-a adus în zona activismului de mediu, fiind azi parte și din echipa Greenpeace România. O parte din el este mereu în vacanță în Spania, dar nici Cișmigiul nu-l lasă rece. Alex își dorește să facă parte dintr-o comunitate funcțională și să își lase amprenta într-un mod pozitiv asupra zonei în care locuiește.

*

DV1_in dialog5_event-01

04 iulie, 4 iulie

18h00 – DEGETE VERZI ÎN DIALOG#5: Zona Grădinii Icoanei: toponimie, amenajări, locuire

Invitață: Oana Marinache, istoric de artă

Una dintre cele mai vechi grădini publice bucureștene suscită și astăzi mult interes din partea locuitorilor orașului. Credem că ar fi utilă o incursiune în istoria zonei, analizându-i evoluția din prima jumătate a secolului al XIX-lea până în prezent.  Călătoria în timp ne poartă pe ulițele învecinate, care fac trimitere la îndeletniciri pe bază de apă sau la vegetație iubitoare de apă. (Rotari, Scaune, Sălcii)

Zona ocupată de actuala grădină se numea maidan (în limba turca termenul desemna un teren liber), în planul oraşului de la 1852 fiind desemnată ca ”maidanul stăpânirii”, adică aparţinând comunei. În zonă se aflau lacul Icoanei din care izvora Bucureştioara şi o dumbravă împădurită, nucleul de astăzi al Grădinii Icoanei. Lucrările de asanare a bălţii au început în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Amenajările se fac treptat, o iniţiativă importantă fiind a lui Şoimescu, directorul Cancelariei Senatului, care propunea „nu i vorbă de vre uă grădinu de lucsu sau parcu englesu, ci de uă simplă plantaţie divisă în linii drepte, de salcâmi şi tei, asternânduse terenul cu erbă şi nisipu” (Fond P.M.B.Tehnic, dosar 7/1872).

După repetate petiţii ale locuitorilor suburbiei, printre care şi George Ioanid, pentru a pune capăt epidemiilor de friguri şi anghină difterică, se iau măsuri. Pentru a se împrospăta aerul infectat, soluţia este de a planta o grădină publică. Aceasta fost amenajată între 1870-1873. În 1872 planul este semnat de arh. capitalei Carol Kuchnovsky şi antreprenorul Anton Wartelly, iar în 1873 grădina este amenajată de horticultorul Louis Leyvraz. Apoi se contractează cu P. Kelhauer pentru realizarea canalizării zonei în termen de 22 luni. Planul şi devizul lucrărilor sunt semnate de ing. Grigore Cerkez, arhitect al capitalei în acea perioadă.

În ciuda problemelor sanitare și a umidității solului (pânză freatică la suprafață), zona devine atractivă pentru locuire, cele mai multe case datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

http://asociatiaistoriaartei.blogspot.ro/
www.arhivadearhitectura.ro
www.eia.ro

Oana Mihaela Marinache este istoric de artă (doctorat la Universitatea Națională de Arte), cercetător și președinta Asociației Istoria Artei. A debutat la Editura ACS în 2012 cu monografia „Cristofi Cerchez, un vechi arhitect din București”, urmată în 2013-2014 de cele două volume „Reședințele Știrbey din București și Buftea: arhitectura și decorația interioară” și  „Știrbey: reședințe, moșii, ctitorii” (Premiul G.Oprescu al Academiei Române și Premiul Gala Bun de Tipar).

Din 2013 coordonează colecțiile tipărite și digitale ale Editurii Istoria Artei: Trasee urbane București, Arhitecți de neuitat, Arhiva de arhitectură, Familii istorice, Carte de nu-mă-uita, ArhiTur. Manager de proiecte culturale, organizează tururi ghidate de arhitectură bucureșteană și excursii în Sinaia, Constanța, Mamaia, Buftea, Mogoșoaia, Potlogi, Florica, Manasia, Câmpina.

Coșul de cumpărături
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0