desen de concept

Frecvent, în arhitectură, un desen este cu mult mai grăitor decât sute de imagini.

Desenul de concept este instrumentul care comunică optim intenția arhitecturală.

Desenul prezentat, un crochiu făcut în mai puțin de un minut, esențializează ideea proiectului. Extinderea showroom-ului antoniolupi din Porta Tenaglia este redesenată de Calvi și Brambilla. Proiectul e compatibil cu importanța prezenței sale într-un oraș ca Milano, din ce în ce mai internațional.

Atunci când se referă la proiectul de extindere și redefinire a showroom-ului în Porta Tenaglia, Andrea Lupi menționează că s-a aflat la răscrucea dintre două alegeri: prima – opțiunea fiziologică și naturală de a regândi spațiul prin resursele creative și de planificare din cadrul companiei; a doua – opțiunea de a delega proiectul altor profesioniști.
Andrea Lupi a ales cea de-a doua opțiune, încredințând misiunea designerilor Fabio Calvi și Paolo Brambilla, profesioniști ai interioarelor, activi pe scena design-ului și a modei încă din 2006. Alegerea, pe care Andrea Lupi o definește ca fiind „luminată”, are un sens dublu: colaborarea și modul în care a fost dezvoltat proiectul.

“You do not need us”
La prima întâlnire cu showroom-ul antoniolupi din Milano, Calvi Brambilla a răspuns simplu: „Nu aveți nevoie de noi.” Dorința antoniolupi pentru extindere a căutat un concept dincolo de obișnuit care să exploreze un alt teritoriu.

Concentrându-se pe forma specială a spațiului – care se află la baza unui turn elegant din anii ’50, proiectat de arhitecții Baselli și Portaluppi, Calvi și Brambilla – designerii au decis să lucreze la anvelopantă și să exprime cutia arhitecturală a showroom-ului.

Spațiul care se dezvoltă în lungime evocă succesiunea atâtor băi care, unele după altele, se oferă vederii pentru a fi admirate, chiar și din exteriorul celor paisprezece ferestre pe toată înălțimea. Noul plafon, alcătuit din bolți arhitecturale deliberat neregulate și „agățat” de fundalul întunecat, oferă adâncime întregului showroom. Arcele nu coincid, în mod deliberat, cu spațiile și ferestrele cutiei. Un gest de libertate față de anumite simetrii spațiale.

Proiectul s-a născut dintr-o observație atentă a precedentelor marilor maeștri: în acest caz, inspirația a venit din băile Kılıç Ali Pașa, construite în 1577 de către Mimar Sinān, arhitect otoman contemporan cu Michelangelo și Palladio. Acest hamam face parte din complexul impunător al Moscheii Sultan Suleiman, numit Magnificul. Un spațiu conceput cu secole în urmă, unde corpul și spiritul se pot reface și renuvela, într-un context de o frumusețe deosebită și care, în timp, a devenit un loc de socializare, perfect pentru întâlniri, afaceri și alianțe.

În mod tradițional, în hamamuri, marmura predomină în partea inferioară, cea de îmbăiere, și pe platformele pentru masaje și tratamente, în timp ce deasupra, spațiul se dezvoltă prin bolți mari, animate de jocul de lumină care prinde privirea. O experiență cuprinzătoare în care materialitatea se întâlnește cu spiritualitatea și cu viziunea frumuseții.

Spațiu, lumină și ordine. Acestea sunt lucrurile de care au nevoie oamenii la fel de mult cum au nevoie de pâine sau de un loc de dormit. (Le Corbusier)