Design capitals. Barcelona

Aşternută în fâşia privilegiată dintre Mediterană şi Montserrat, Barcelona pare destinată să fie capitală – dacă nu la rang naţional-administrativ, atunci din toate celelalte puncte de vedere. Oraşul catalan s-a poziţionat în avangarda europeană în ceea ce priveşte arta, arhitectura, urbanismul şi stilul începând cu secolul al nouăsprezecelea. De la inovaţiile modernismului la cele contemporane, de la Picasso la Susana Solano, de la Gaudi la colecţia cosmopolită de arhitectură recentă, de la Cerda la primarii Pasqual Maragall şi Joan Clos i Matheu, Barcelona s-a menţinut mereu în atenţia universală prin performanţe fascinante.

Text: Silvia Gugu

Design capitals. Barcelona

Oferind iluzia unei graţii fără efort, capitala catalană se prezintă neiniţiatului drept 99% inspiraţie şi hedonism, exercitând o atracţie magnetică prin promisiunea promenadelor nesfârşite, a petrecerilor de stradă şi unei bucătării de top ce umple barurile şi restaurantele 24/7. În realitate, în spatele succesului său mondial se află o muncă pasionată şi asiduă, multiple repere ale planificării strategice urbane, poli semnificativi ai industriilor hi-tech şi o densitate impresionantă de iniţiative cultural-creative.

Design capitals. Barcelona

Acestea din urmă, în special, au reprezentat una dintre priorităţile strategice ale primăriei în ultimele decenii. Cu aproape 8% din bugetul municipal şi cheltuieli de circa 94 de euro pe locuitor alocate culturii şi creativităţii, Barcelona susţine cu succes un profil de capitală a designului şi un portofoliu variat în domeniul audiovizualului, industriei editoriale, modei, designului industrial. Inţiativele care au conturat această identitate sunt deopotrivă politice cât şi spontane, generate de comunitatea locală.

Între cele dintâi se numără de exemplu proiectul 22@, o suprafaţă de 200 de hectare de teren industrial în Poblenou care a fost convertită într-un district cuaternar de creaţie, educaţie şi inovaţie pentru Media, ICT, TecMed, energie şi design. Aici se află o pleiadă de firme de arhitectură şi produs industrial, precum şi Open University of Catalonia, Universitatea Pompeu Fabra şi BAU School of Design, între altele. Proiectul a alimentat reconstrucţia întregului district Poblenou, fostul epicentru al industriei barceloneze. Pe vremuri poreclit Manchester Catalonez, astăzi Poblenou este presărat cu dotcomuri şi arhitectură de semnătură cu succes îndoielnic: Torre Agbar (Jean Nouvel), clădirea Forumului de Herzog & de Meuron şi ME Barcelona Hotel (Dominique Perrault), precum şi spaţii publice precum Parc de Diagonal Mar (Miralles and Tagliabue), Parc Central del Poblenou (Jean Nouvel), vastul Parc del Forum, cu contribuţii de Foreign Office Architects, Oficines Diagonal 197 (David Chipperfield) şi kilometri de plajă amenajată. Nefiind tocmai un exemplu de gândire ecologică şi angajare a resurselor locale, Forumul este încă în aşteptarea asimilării de către oraş şi dă în continuare de gândit cu privire la marile infrastructuri şi efectul Bilbao al starhitecturii.

Design capitals. Barcelona

Grácia, pe de altă parte, reprezintă o zonă care s-a conturat de la sine ca unul dintre districtele boeme ale oraşului, cu nenumărate galerii ascunse, concerte revărsându-se din baruri, designeri expunând în stradă şi poeţi citind pe terasele acoperişurilor. Binecuvântat cu prezenţa Parcului Güell şi a casei Vicens (ambele situri UNESCO), cartierul abundă în spaţii publice, de la pieţe la grădini, terase şi scuaruri, pe care cultura locală le îmbrăţişează cu fervoar, organizând un lanţ nesfârşit de petreceri în stradă, între care celebra Grácia Fiesta.

Muzeele reprezintă un alt pilon de bază al identităţii culturale a oraşului. MNAC, MACBA, Museu Picasso, Fundació Miró, Fundació Tapies sunt instituţii de calibru naţional şi internaţional cu o activitate extrem de prolifică şi diversificată, lăsând o gamă largă de amprente sociale – de la schimbări în chimia cartierelor la repere ale comunităţii internaţionale. Comunitatea de artişti, designeri şi arhitecţi care operează astăzi în El Raval reprezintă mărturia vie a impactului pe care MACBA şi CCCB l-au generat în Ciutat Vella.

Design capitals. Barcelona

Muzeelor li se adaugă facilităţi de ultimă generaţie precum Borne Cultural Centre şi Cultural Centre for Design (destinat promovării designului produs made in Barcelona şi Catalonia).

La nivel municipal sunt iniţiate şi evenimentele tematice precum Gaudí Year (2002), intenţionat ca şi contribuţie la reevaluarea patrimoniului şi memoriei colective; Year of Design (2003), pentru promovarea designului industrial, unul dintre cele mai viguroase ramuri creative ale Barcelonei; Year of the Book and Reading (2005), destinat sprijinirii industriei editoriale şi educaţiei; Year of Science (2007), un instrument dedicat integrării culturii ştiinţifice în cotidianul oraşului.

Design capitals. Barcelona

Centrul de Cultură Contemporană Barcelona

Un titan al activităţii culturale şi un paradis al celor pasionaţi de arta şi designul contemporan, CCCB este un consorţiu public creat de Diputació de la Barcelona (Consiliului provincial) şi Ajuntament de Barcelona (Consiliului local). Conducerea este alcătuită dintr-un consiliu de administraţie prezidat de către preşedintele Diputació Barcelona, cu primarul Barcelonei în calitate de vicepreşedinte.

Design capitals. Barcelona

Centrul organizează şi produce expoziţii, dezbateri, concerte şi festivaluri, cicluri de film, programe de cursuri si prelegeri şi încurajează utilizarea noilor limbaje tehnologice. Un focus important îl constituie oraşul şi spaţiile colective, susţinut de Premiul European pentru Spaţiul Public Urban.

Aflat la câţiva paşi de MACBA, în inima Ravalului, CCCB ocupă un ansamblu de clădiri reunite în jurul unei oaze de linişte şi calm, Pati de les Dones, la adăpost de forfota continuă a cartierului. Structura iniţială aparţine vechii instituţii Casa de la Caritat, care, pe lângă activităţile caritabile, pe parcursul secolului 19 a găzduit şi o serie întreagă de activităţi productive desfăşurate de către deţinuţi. În 1956, instituţia a fost transferată într-o altă parte a oraşului iar clădirea a rămas neocupată până când, în 1989, a fost înfiinţat CCCB, ca parte a unui program de reabilitare a cartierului Raval.

Design capitals. Barcelona

Proiectul pentru construirea unui centru modern de arte a fost efectuat de către arhitecţii Helio Piñón şi Albert Viaplana. În martie 2011, acestor spaţii li s-a adăugat CCCB Theater, produsul remodelării azilului casei de caritate.

www.cccb.org

Centrul Internaţional de Convenţii Barcelona

Inaugurat în 2004 pentru Forumul Universal al Culturii din 2004, aşa-zisa „Olimpiadă culturală”, Centrul de Convenţii reprezintă azi emblema turismului de afaceri din Barcelona – un pilon pentru sectoarele designului, MedTec, media, energiei şi ICT, care reclamă networking şi un schimb continuu de idei la nivel internaţional.

Design capitals. Barcelona

Cu o suprafaţă de aproape 100 000 mp, CCIB reprezintă unul dintre cele mai mari centre de conferinţe din Europa, având o capacitate de 15 000 de invitaţi. Spaţiile acestuia sunt distribuite în două clădiri contemporane: Centrul de convenţii, realizat de arhitectul José Luis Mateo, şi controversatul Forum Auditorium, proiectat de Herzog & de Meuron. Cele două sedii sunt legate printr-un pasaj subteran, iar la suprafaţă pot fi accesate printr-o piaţă pietonală.

Design capitals. Barcelona

În timp ce clădirea albastră, cu design emblematic propus de Herzog & de Meuron a tulburat multe ape printr-o serie de incidente legate de prăbuşirea unor porţiuni din acoperiş în 2004, volumul realizat de José Luis Mateo este, prin comparaţie, mult mai uman şi apropriabil, în pofida unei carcase metalice. La interior, structura acestuia din urmă consistă dintr-o sală de 15 000 mp, care poate fi subîmpărţită, şi un bloc pentru servicii complementare orientat către mare. În faţa intrării, un petec de nisip albastru populat de reprezentări biomorfe (palmieri?) articulate din ţevi metalice oferă un colţ nostalgic-suprarealist de linişte şi odihnă.

Fundaţia Joan Miró

Design capitals. Barcelona

Deschisă publicului în 1975, Fundaţia îsi are originile în prima mare expoziţie a lui Miró la Barcelona, în 1968, la Spitalul Antic de la Santa Creu. Multiple figuri din lumea artelor au vizat posibilitatea de a avea un spaţiu în Barcelona dedicat activităţii artistului. Cu toate acestea, în conformitate cu dorinţele sale, noua instituţie trebuia să promoveze şi lucrări ale altor artişti contemporani. Într-o vreme când viaţa culturală şi artistică a oraşului era cu siguranţă minimală, Fundaţia a adus un suflu vital, dimpreună cu un concept nou, dinamic de muzeu, în care arta lui Miró a fost prezentată alături de o mare varietate de lucrări create de alţi artişti – un fapt care se reflectă în numele complet al Fundaţiei – Centrul pentru Studiul Artei Contemporane.

Design capitals. Barcelona

Clădirea fundaţiei, construită pe un teren oferit de către Consiliul Local în Parc de Montjuïc, a fost proiectată de Josep Lluis Sert, arhitect, co-fondator al GATCPAC (Grup d’Arquitectes i Tecnics Catalans per al Progrés de l’Arquitectura Contemporania) şi prieten apropiat al lui Joan Miró. Spre sfârşitul anilor 1960, Sert şi Miro au început să lucreze la ideea „Muzeului Miro”. De la început, Fundaţia a fost proiectată după principiile arhitecturii raţionaliste, cu diverse spaţii în jurul unui patio central, în stil tradiţional mediteraneean şi cu lucarne caracteristice lui Sert. Concepută pentru a găzdui colecţia Miró, la mai mult de treizeci de ani după ce a fost inaugurată, clădirea încă îşi demonstrează capacitatea de adaptare şi de prezentare a nenumăraţi artişti ai secolelor douăzeci şi douăzeci şi unu. În 1988, Jaume Freixa, un elev şi prieten al lui Sert, a proiectat o extindere pentru a face mai mult loc spaţiilor expoziţionale, noilor servicii şi pentru a muta birourile.

Design capitals. Barcelona

www.fundaciomiro-bcn.org