fbpx

Despre arhitectură pe înţelesul copiilor (1). Şcoala Agatonia

Articol de: Viorica Buică
Foto: Dan Borzan şi Asociaţia Gaspar, Baltazar şi Melchior

Auzim des că modul în care ne construim oraşele influenţează decisiv calitatea vieţii publice şi individuale, dar şi funcţionarea şi imaginea societăţii. Cu toate acestea, simultan, asistăm la o indiferenţă îngrijorătoare faţă de spaţiile comune ale oraşului, suntem martorii nepăsării faţă de patrimoniu şi uneori chiar a distrugerii sale, vedem peste tot clădiri cu arhitectură lipsită de bun-simţ şi de adecvare la context, ne deplasăm cu dificultate dintr-un punct în altul.

Despre arhitectură pe înţelesul copiilor (1). Şcoala Agatonia

Pentru a rupe cercul vicios care pare a „condamna” oraşele României, educaţia este esenţială: copiii, de la grădiniţă la liceu, prin jocuri, explorări, observaţii şi analize, trebuie să înveţe să privească în jur, să înţeleagă mecanismele oraşului, să aprecieze ceea ce este făcut cu grijă şi pricepere şi să vadă ce ar putea fi îmbunătăţit, pentru a cere mai departe aceste lucruri celor care îi reprezintă. Este un proces lung şi complex şi tocmai de aceea este important să pornească de la vârste mici, pentru ca informaţiile să se sedimenteze şi să devină un bagaj comun, capabil să genereze o nouă perspectivă.

În acest context, ne-am bucurat să auzim în ultimul an de mai multe iniţiative de educaţie pentru copii, în spiritul respectului faţă de arhitectura de calitate. Vă vom prezenta, pe rând, trei dintre ele, care, implementate la nivel naţional, ar putea avea un potenţial extraordinar: „Şcoala Agatonia – manual pentru patrimoniu”, „de-a arhitectura” şi manualul de utilizare a oraşului pentru licee, un proiect al Asociaţiei ATU.

Şcoala Agatonia este cel mai temerar proiect al Asociaţiei Gaspar, Baltasar & Melchior, înfiinţată de familia Scripcariu – Adriana, istoric de artă, şi Virgil, sculptor, la Piscu, un fost sat de olari, din apropierea Bucureştiului. Din 2006, asociaţia a iniţiat şi organizat numeroase proiecte de promovare a patrimoniului cultural adresate în special copiilor, iar în 2012 au reuşit să editeze chiar un manual opţional cu această temă, pentru clasele III-IV. Manualul poate fi descărcat gratuit de la adresa: http://patrimoniupentrucopii.piscu.ro, iar cei care doresc să fie la curent cu istoricul şi mersul proiectelor lor pot explora platforma online: www.piscu.ro.

Despre arhitectură pe înţelesul copiilor (1). Şcoala Agatonia

Viorica Buică: Asociaţia Gaspar, Baltasar & Melchior a desfăşurat în ultimii ani mai multe programe adresate copiilor, legate în special de meşteşugul olăritului. Cum au condus aceste activităţi către un manual cu şi despre patrimoniu, pentru ciclul primar?

Adriana Scripcariu: Începând cu anul 2007, asociaţia noastră a organizat diferite activităţi pentru copii, dar şi pentru adulţi, pe teme de patrimoniu. La început, da, a fost lutul. Aflându-ne într-un sat de olari, ne-a preocupat transmiterea către copiii locului a acestui element de patrimoniu material, dar mai ales imaterial, local – meşteşugul olăritului. De la şcoli de vară săteşti pentru copii până la ateliere realizate la cererea unor instituţii ca Ambasada Germaniei, P&G sau RBS, am povestit şi încă povestim tuturor celor interesaţi despre posibilităţile creatoare ale argilei, despre utilaje, procedee, forme, obiceiuri vechi. Din multele poveşti şi din bucuria musafirilor noştri, mai ales copii, a luat naştere în 2008 Prima mea carte despre lut, literatură de specialitate… pentru cei mici. Proiectul a crescut, ideile şi partenerii s-au înmulţit. Aşa s-au realizat tabere şi excursii tematice despre patrimoniu. Am antrenat copiii în a observa, a preţui şi a meşteri din bogăţia de moştenire a fiecărei zone care ne găzduia: Sibiel, Şurdeşti, Bran, Curtişoara, Piscu, Vama Veche, Hurezi, Mogoşoaia. Aşa, de-a lungul anilor, a crescut zona de documentare şi numărul experienţelor care ne arătau cât de interesaţi sunt copiii de patrimoniu atunci cånd le este expus potrivit şi atractiv şi cât de puţine din aceste informaţii le sunt transmise în cadrul programelor şcolare. Aşa mi-a venit ideea de a concepe un manual şcolar zonal Patrimoniu Cultural şi am început cu judeţul Ilfov, cel pe care îl cunoşteam cel mai bine. Este primul manual şcolar zonal pe această temă.

Despre arhitectură pe înţelesul copiilor (1). Şcoala Agatonia

VB: Primul loc în care manualul va fi folosit este chiar Şcoala Agatonia, o iniţiativă independentă şi inedită încă pe la noi. Povestiţi-ne, vă rugăm, mai multe despre proiectul şcolii. Cum selectaţi copiii care participă la cursurile/atelierele voastre?

AS: E adevărat, totul a început în preajma Şcolii Agatonia, dar mai ales în familie. În discuţiile cu elevii, dar şi cu copiii mei, am găsit tonul potrivit şi am avut experienţele cele mai convingătoare despre posibilitatea de a transmite informaţii despre patrimoniu, aparent complicate, dar în fond atât de simple, către acest segment de vârstă. Agatonia este o mică şcoală primară, pe care am înfiinţat-o în anul 2011 în satul Piscu. Acest proiect este rezultatul nevoilor familiei noastre, destul de numeroasă, dar şi a dorinţei de a veni în întâmpinarea unei comunităţi săteşti lipsite de şcoală primară aproape de casă. Este un proiect social, o şcoală privată care nu percepe taxă de şcolarizare. Susţinem mica instituţie de învăţământ din activităţile Asociaţiei, în principal workshopuri de meşteşug pentru toate vârstele. În prezent avem o clasă a II-a în care învaţă 5 copii, iar în toamnă vom mai deschide o clasă I. Noi nu selectăm copiii care vin la noi. Aş spune, mai degrabă, că familiile interesate se selectează de la sine. Cine înţelege de ce facem asta, cine îşi doreşte ceva diferit, ca abordare şi context, de ceea ce poate oferi o şcoală de stat, cine se regăseşte în valorile pe care ne străduim să le promovăm şi, într-un final, cine poate ajunge la Piscu, ne găseşte. Cam la fel ne găsesc şi cei interesaţi de atelierele pe care le oferim: prin recomandările musafirilor noştri mai vechi, prin site-ul nostru internet şi de foarte recent si pe Facebook (Şcoala de la Piscu).

Despre arhitectură pe înţelesul copiilor (1). Şcoala Agatonia

VB: Aţi discutat deja folosirea manualului şi de către alte şcoli? Sunt profesorii deschişi către un astfel de curs opţional?

AS: În anul şcolar 2012-2013, manualul nostru despre patrimoniu este folosit la clasă în 14 şcoli din Bucureşti şi judeţul Ilfov. De inspirat, sper că inspiră mai mulţi îndrumători, căci primul tiraj al cărţii, de 1 000 de exemplare, este aproape epuizat. Am găsit o mână de profesori care au rezonat cu proiectul, dar sunt convinsă că ei sunt mai mulţi. Majoritatea cadrelor didactice fac parte din acea generaţie care are încă măcar o ancoră afectivă la sat. Pentru noi, această ancoră contează foarte mult. Aducându-şi aminte de copilărie, ei simt imediat gustul apei păstrată în oală de pământ, mirosul plitei cu foc de lemne, simt preaplinul sărbătorilor vechi, în care tot satul răsuna de colinde. Odată această trăire regăsită, drumul spre inima lor e deschis. Acesta este entuziasmul iniţial. Acesta este entuziasmul iniţial. De aici şi până la implementarea manualului, trebuie trecut însă prin rigorile administrative. Trebuie ca şi părinţii copiilor să-şi dorească acest opţional. Trebuie ca învăţătorul să obţină avizul de implementare de la Inspectoratul şcolar, pe baza documentaţiei pe care noi o punem la dispoziţie. Sperăm ca începând cu anul şcolar 2013-2014 să obţinem un aviz global din partea Inspectoratul Judeţului Ilfov şi cel al oraşului Bucureşti. Astfel manualul va prezenta mai multă credibilitate şi va da mai puţine bătăi de cap entuziaştilor. Mai este nevoie însă şi de o preocupare reală din partea celui care predă după acest manual. Trebuie discernământ pedagocic, abordare interdisciplinară, dinamism, altfel spus, trebuie chef şi echilibru. Trebuie să fim conştienţi de faptul că actuala generaţie de cadre didactice sunt rezultatul unui sistem de învăţământ în care nu s-a vorbit despre patrimoniu şi sunt, prin urmare, în parte, aproape la fel de novici ca şi elevii lor. Această stare îi sperie pe unii şi îi face să considerere bagajul de cunoştinţe propus, ca ceva greu. şi mai e un aspect. În mâna unui cadru didactic blocat în clişee şi scheme, acest manual poate deveni o armă împotriva patrimoniului. Este o corvoadă spre exemplu să înveţi pe de rost informaţia propusă. Mânuit însă cu tact şi cu o dragoste reală de copii şi patrimoniu, el poate deschide un univers, poate construi o pasiune pentru restul vieţii şi mai ales poate fundamenta o atitudine civică.

Despre arhitectură pe înţelesul copiilor (1). Şcoala Agatonia

VB: Ce tipuri de activităţi vin în completarea manualului propriu-zis? Din experienţele de până acum cu copiii, ce vi se pare că îi atrage mai mult?

AS: Pe lângă informaţia expusă cu multe imagini însoţitoare, propunem ca teme de lucru, de obicei, compuneri, schiţe după obiective de patrimoniu material, micro-cercetări de tip antropologic, rebusuri, toate la nivelul de înţelegere al vârstei. Complementar, propunem excursii tematice absolut necesare pentru a vedea şi experimenta pe viu frumuseţea patrimoniului. Copiii răspund bine la provocările de tip meşteşugăresc. În ultimii ani au trecut pe la roata olarului, prin mijlocirea noastră, nu exagerez, mii de copii. În 99% din cazuri, copiii sunt cu totul fascinaţi. Lucrează însă cu plăcere şi alte mici obiecte meşteşugăreşti. Întâlnirea cu lemnul, cu lâna, cu culorile sunt foarte plăcute copiilor.

Despre arhitectură pe înţelesul copiilor (1). Şcoala Agatonia

VB: Care vi s-au părut cele mai frumoase/mulţumitoare reacţii sau rezultate din partea lor?

AS: Reacţiile care ne-au bucurat au început la Piscu, unde de la an la an patricipanţii la şcoala de vară Lut Ars au fost mai mulţi şi mai entuziaşti. Evaluările pe care le-am făcut la sfârşitul cursurilor mai lungi ne-au arătat că fie şi într-o atmosferă lipsită de presiuni, unde copiii au venit de plăcere, cunoştinţele s-au sedimentat. Aceşti copii, care nu ştiau nimic în urmă cu 7-8 ani despre istoria meşteşugului din care au trăit bunicii lor, îndeletnicirea cu care satul lor iese din anonimat şi intră în cărţile de artă populară, au petrecut zile frumoase cu bătrânii satului, cu lutul, cu poveştile olarilor. Se întâmplă uneori ca abia în faţa discursului nostru laudativ, noi care suntem „venetici”, străini stabiliţi în sat, ei, sătenii din Piscu, să sesizeze că deţin încă ceva de preţ, un foc care, din păcate, încet, încet se stinge. Atunci când copiii exclamă spontan în faţa unor exponate de muzeu, atunci când simţi că ei încep să aprecieze patrimoniul, în aceste vremuri în care universul lor este atât de asaltat de nonvaloare şi produse ieftine de divertisment, atunci ai speranţe că efortul tău poate rodi. O bucurie am avut şi în toamna trecută, cu prilejul unei expoziţii de patrimoniu românesc în Italia, la Pescara, unde am încercat să contribuim la o imagine pozitivă a comunităţii imigrante româneşti. Şi aici am lucrat cu copii, de data asta italieni, copii care sunt educaţi încă din primele clase, în duhul unei admiraţii totale faţă de patrimoniul lor. Şi la atelierele noastre, de patrimoniu românesc, ei au răspuns cu entuziasm.

Despre arhitectură pe înţelesul copiilor (1). Şcoala Agatonia

VB: Cât de dificilă este realizarea unor astfel de programe pentru copii? Cine v-a fost alături şi cum v-aţi descurcat între provocările organizatorice, economice şi administrative?

AS: Eu cred că realizarea în sine nu este dificilă. Depinde mult de disponibilitatea pe care o ai. Pentru mine, personal, dificultatea, dar şi tot elanul au venit din coordonarea în paralel a mai multe proiecte, dintre care, cel mai important, cel al familiei proprii, destul de amplu. Atunci când rezonezi cu aceste lucruri şi te ocupi de educaţia copiilor, este imposibil să nu simţi că este necesar să le transmiţi dragostea pentru patrimoniu. Eu am experienţa „omului de ONG”, a unei echipe mici care se gospodăreşte şi este responsabilă cu toate etapele unui proiect. La noi nucleul este familia. Am beneficiat de câteva finanţări, unele mai simple, mai directe, altele în schimb destul de anevoioase, ca demers administrativ. Am avut totuşi parte de oameni care au înţeles, au apreciat preocupările nostre şi ne-au sprijinit după puterile lor. Ne-a încurajat mereu arhitectul Şerban Sturdza. Muzeul Ţăranului Român ne-a deschis porţile şi ne-a ajutat cu informaţii, imagini şi mai ales disponibilitate. Mai multe ONG-uri locale, cu care am colaborat, câţiva prieteni fotografi ne-au acordat încrederea lor. Reuşita proiectelor noastre şi curajul de a merge înainte se datorează acestor numeroase întâlniri. Pe cei care doresc să iniţieze proiecte asemănătoare îi încurajez şi le amintesc o vorbă cu dus şi întors: cu bune şi cu rele, România este ţara tuturor posibilităţilor! Cu toate dificultăţile administrative, cu tot golul legislativ, cu multă indolenţă şi precaritate a conducătorilor noştri, mai există şi mulţi sufletişti, mai există bun simţ şi mai există o mare şi nespusă nevoie de frumos, la toate vârstele.

Despre arhitectură pe înţelesul copiilor (1). Şcoala Agatonia

VB: Care vă sunt planurile pentru 2013? Intenţionaţi, poate pe termen mai lung, să creaţi manuale dedicate patrimoniului şi pentru alte zone?

AS: Pentru 2013 avem planuri destule. Dorim să extindem spaţiul şcolii şi pe cel destinat atelierelor pe care le organizăm. Avem un proiect inedit, aproape gata de implementare: Caravana Meşteşugurilor, un atelaj mobil care cuprinde mai multe ateliere meşteşugăreşti, gata pentru peripluri şi participare la diferite evenimente. Am început lucrul la 2 noi manuale Patrimoniu cultural: Judeţul Braşov şi Oraşul Bucureşti. Avem colaboratori în ţară care doresc să se ocupe de zonele unde trăiesc şi lucrează: Fundaţia IUGA în Maramureş şi Asociaţia ACTIS în judeţul Timiş. Cu mult optimism am putea avea, la sfârşitul anului 2013, 4 noi manuale de patrimoniu. Proiectul ar putea prinde astfel consistenţă şi în câţiva ani am putea avea materialele necesare unei implementări în curricula oficială a preocupării pentru patrimoniul naţional. Pe cei care doresc să fie la curent cu istoricul şi cu mersul proiectelor noastre, îi invit să exploreze platfoma noastră on line: www.piscu.ro.

Interviul a fost publicat într-o variantă mai scurtă în cadrul anchetei din numărul igloo 135: www.igloo.ro/habitat/135/

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0