Despre INGLASS 2012 şi despre sustenabilitatea arhitecturii, cu Şerban Ţigănaş

Pe 23 aprilie, ABplus Events şi Ordinul Arhitecţilor din România au deschis seria celor trei evenimente internaţionale organizate în 2012, cu INGLASS:

„INGLASS a fost o conferinţă de arhitectură, alimentată de comunicări venite nu numai din partea unei pleiade de arhitecţi invitaţi, reprezentând birouri europene remarcate şi în plină activitate creatoare, ci şi din partea zonei de vârf a industriei construcţiilor, cea care dezvoltă prin cercetare materiale, sisteme şi tehnologii avansate. Li s-au alăturat invitaţi remarcabili din sfera ingineriei structurilor pentru construcţii, zonă care îşi aduce şi ea o contribuţie importantă la calitatea arhitecturii.

Mesajul pe care l-am adresat din partea Ordinului la deschiderea lucrărilor a descris obiectivele organizatorilor transpuse în formatul conferinţei şi anume o convergenţă a mediului profesional creativ cu cel economic, productiv şi comercial, adică schimbul de idei şi informaţii de natură profundă şi recentă şi etalarea rezultatelor nu întotdeauna suficient de vizibile ale cercetării arhitecturale, a acelui ”research by design”, fie că vine din partea birourilor valoroase, fie din partea industriilor de vârf, care dezvoltă împreună cu arhitecţii soluţii creative, avansate. Conferinţele nu sunt şi nu trebuie să fie doar apanajul mediului academic, care riscă în România şi în domeniul arhitecturii să rămână decuplat de profesie şi de fenomenul construirii. Am amintit faptul că recunoaştem importanţa şi relevanţa comemorărilor, a celebrării trecutului, a înaintaşilor, dar credem că mai ales acum, când România este confuză în ceea ce priveşte opţiunile pentru calitatea spaţiului construit şi rolul arhitecturii în calitatea vieţii, trebuie să fim concentraţi pe viitor, pe ”a proiecta”, adică ”a arunca înainte”, ”pro jetter”, discutând despre şi cu cei care sunt angajaţi acum în avangarda profesiei.

Numitorul comun al prezentărilor a fost sustenabilitatea arhitecturii în multiple formule, prezentată ca fiind o preocupare constantă şi implicită a arhitecturii contemporane europene, dar îmbrăcând forme diferite, într-o combinatorică practic infinită datorată multiplelor strategii posibile în abordarea holistică a complexităţii arhitecturale. Steven Ware (Art&Build), arhitect, scriitor, licenţiat în biochimie a arătat cum universul microscopic poate influenţa detalii de arhitectură (Chèque Déjeuner, Paris); Willem Brujin (Baumschlage Eberle Group) a adus în discuţie rafinarea extremă a soluţiilor pentru o logică arhitecturală care urmăreşte o filosofie prin care sustenabilitatea este atinsă dacă arhitectura rămâne valabilă în timp, fără a se perima în mai puţin de 100 de ani şi de asemenea a ilustrat relaţia superbă dintre beton şi sticlă în viziunea Baumschlager Eberle; Lucas Diaz Sierra şi Gustavo Diaz Garcia (Diaz y Diaz Arquitectos) au arătat cum se construieşte pentru toate cele cinci simţuri, în perfectă asumare a spiritului locului; Dejan Sekulovski (Syndicate Studio LLC) a arătat nenumărate căi de a folosi sticla în relaţie cu betonul; Paolo Brescia (OBR – Open Building Research) şi-a exprimat convingerea că îţi poţi găsi propria modalitate de expresie prin sustenabilitate şi că interacţiunea între arhitectură şi cei care folosesc spaţiul poate să fie vie; Bogdan Babici (Tecon) ne-a purtat în profunzimea demersului pentru proiectul premiat la anuala OAR Bucureşti 2011, o excelentă integrare în peisaj; Martin Brischnik (GS Architects Office) a făcut o demonstraţie de măiestrie posibilă cu obiectivele arhitecturii de corporaţie; Juan Coll-Barreu (Coll-Barreu Arquitectos) a vorbit despre intensitate exemplificată prin încercări arhitecturale; Miguel Pallares Lopez (Piuarch) ne-a introdus în labirintul reflexiilor generate de sticlă, în vreme ce arhitectura celor de la GAD – Global Architectural Development, sub bagheta lui Gokhan Avcioglu s-a prezentat ca o largă deschidere spre aspiraţiile umane care îşi găsesc răspuns în spaţii construite.

Cercetarea care însoţeşte şi precede utilizarea infinită a sticlei în arhitectură în relaţie cu celelalte materiale a fost adusă în atenţia publicului de reprezentanţii câtorva dintre cele mai dedicate firme europene sau globale prin Mădălina Ghibuşi (Saint-Gobain Glass), Eric Wroldsen (Guardian Glass), Mihai Moţoc (Glulam), Ion Croitoru şi Irina Horomnea (Glass Expert), Bogdan Lazăr (Reynaers), Nebojša Buljan (Permasteelisa), Patrick Coppee (Okalux), Julia Escher (Bohle), Radu Vieru (Sika) şi Dragoş Matei (AGC Flat Glass). Marilor provocări inginereşti legate de utilizarea sticlei în construcţii speciale le-au răspuns Dragoş Marcu (Popp şi Asociaţii) şi Dan Dubina (Asociaţia Producătorilor de Construcţii Metalice din România), arătând cum ingineria avansată îşi are locul în creaţia sustenabilă.

O să sfârşesc cu începutul: în deschiderea INGLASS a avut loc sesiunea de prezentări ”Junior”, a studenţilor, o nouă formulă adusă de ABplus Events, în care Corina Cristescu (Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti), Codruţa Ghiran (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca), Iulia Olimpia Muntean (Universitatea ”Politehnica” din Timişoara) şi Costin Alexandru Lazăr (Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” din Iaşi) şi-au adus contribuţia întregind un posibil tablou al preocupărilor din cele patru şcoli de arhitectură reprezentate. Am văzut accente puse, în ordinea prezentărilor, pe obiectul construit, pe acţiunea publică şi spaţiul comunitar, pe proiectul complet, integrat sau pe observaţia teoretică. Să fie oare caracteristici şi diferenţe ale acestor şcoli? Vom putea vedea în sesiunile viitoare.

Prezentarea cu care am dorit şi am reuşit, după ecourile primite, să reamorsez o dezbatere neconsumată despre clădirile înalte am intitulat-o ”Peştele de sticlă şi oglinda fermecată”. Sustenabilitatea construcţiilor înalte şi foarte înalte nu a fost încă demonstrată sau infirmată în principiu, argumentele situându-se de ambele părţi, între nevoia de adecvare şi de competiţie, între conservarea valorilor şi crearea continuă de repere contemporane. Concluziile pot fi acelea că nu contează altitudinea, ci atitudinea arhitecturii şi că nu arhitecţii sunt cei care decid sau trebuie să decidă cum se construieşte, ci societatea, dar pentru ca aceste decizii să fie valoroase şi ceea ce rezultă în urma lor să fie sustenabil, arhitecţii trebuie să îşi aducă negreşit contribuţia.

Am recunoscut un public format în mare măsură din arhitecţi care activează şi sunt interesaţi de această formă de pregătire profesională continuă prin conferinţe. Colegi din Bucureşti, Braşov, Suceava, Craiova, Sibiu, Constanţa, Iaşi, Bacău, Focşani şi alte locuri sunt deja participanţi constanţi. Marii absenţi au fost, ca de obicei, cei din administraţia publică, fie ai municipalităţii, fie ai ministerelor, care parcă sunt şi mai detaşaţi de mediul profesional, de elită şi internaţional în acest caz, şi din păcate, care participă constant doar la evenimentele care vizează practicile administrative, oare suficient de performante în România? şi mediul academic, care în afară de excelentele prezentări ale studenţilor de care am amintit, nu a fost onorat de profesorii lor, probabil prea ocupaţi acum de restructurarea învăţământului românesc de arhitectură şi el pus din ce în ce mai mult sub semnul întrebării tot datorită proiecţiei pe care o are asupra realităţii construite româneşti recente. Pentru că evenimentul a fost în opinia mea unul extrem de consistent o să închei în notă pozitivă cu invitaţia ABplus Events pentru celelalte conferinţe de anul acesta, GIS şi RIFF, şi pentru INGLASS de anul viitor, deja marcată de invitaţia onorată de Wolf D. Prix (Coophimmelb(l)au), care nu mai are nevoie de prezentare” – arh. Şerban Ţigănaş, Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România.

INGLASS face parte din seria expoconferinţelor de arhitectură organizate de ABplus Events şi Ordinul Arhitecţilor din România, alături de GIS şi RIFF, evenimente care promovează excelenţa în domeniul arhitecturii şi al construcţiilor: www.ieglass.ro / www.iegis.ro / www.ieriff.ro