fbpx

Despre momente unice cu Andi Vasluianu (Partea I)

Luna septembrie e luna DOM, dominată fiind de tămbălăul promo din jurul filmului Despre oameni şi melci. Dezlănţuită pre- şi post-lansare, furtuna mediatică i-a acaparat pe membrii echipei lui Tudor Giurgiu… însă, cu o lună înainte de intensificarea press junket-ului, el şi actorul principal din film, Andi Vasluianu, puteau fi încă prinşi relaxându-se timp de mai mult de 3 minute între interviuri. Erau invitaţi la Anonimul IFF, la colţ de hartă, în Sfântul Gheorghe deltaic, unde filmul lor tocmai fusese proiectat pentru publicul cinefil şi deloc indulgent din Deltă – s-a aplaudat îndelung, DOM ridicând la propriu tot camping-ul în picioare.

Despre momente unice cu Andi Vasluianu (Partea I)

În ziua imediat următoare proiecţiei, eram, în mod, speram eu, nu prea evident, fermecată şi totuşi, trebuia să mă concentrez. Urma o şedinţă de vorbărie pe şi pe lângă subiect cu un actor de calibrul lui Andi – acum ori niciodată, era vremea zen-ificării şi de-fan-atizării. În plus, trebuia să mă concentrez activ să nu alterez limba română cu englezisme – niciodată nu ştiu cum vor reacţiona artiştii care o folosesc intens în arta lor.

Eu cu lista de întrebări în mână şi vag în minte, el vizavi, cu zâmbet, bronz şi un aer casual dezarmant, ne-am aşezat pe scaune joase de pânză cocoţate pe paliererul din lemn al uneia dintre vilele de peste drum de camping, „viluţele care sunt de-aici, sunt de-ale locului” – avea să puncteze Andi, care chiar şi acum părea îndrăgostit ca-n prima zi de Deltă. Ele imprimă festivalului o atmosferă tradiţională inegalabilă, plasându-l „mult peste Locarno”.

Despre momente unice cu Andi Vasluianu (Partea I)

Despre acea primă întâlnire cu Delta l-am întrebat mai întâi – şi cumva, mi-am doborât recordul de dat cu bâta-n baltă, pentru că se întrista amintindu-şi cum atunci, în 2006 „a fost ultima oară când l-am văzut pe Cristi Nemescu”. „Chiar vorbeam cu Tudor,” continua şi apoi, pe un ton tainic, aproape fascinat de rocadele sorţii: „mergeam spre proiecţia de ieri la Oameni şi melci, şi am avut exact acelaşi sentiment – pe-aici mergeam acum şase ani cu Nemescu…” Şi, mai mult, „vorbeam despre moarte”. (Moment în care de fier să fii şi tot te trec fiori pe şira spinări!) „Pe lângă că erau premonitorii, era foarte ciudat, de ce ne-a apucat pe noi discuţia aia?” Poate ar fi fost mai bine să las întrebarea asta retorică suspendată, dar imediat mi s-a rostogolit pe gură, Natura e de vină – e ceva melancolic în Deltă, admitea Andi. Atunci şi cu alte ocazii pe parcursul acelei ore, îmi notam pe-o margine de gând că intervievatul meu e foarte spiritual, în sensul unei conexiuni cu ceva mai presus de pragmatic. „Eu cred foarte tare în destin”, spunea mai târziu, după ce-mi povestise cum a fost prima lui experienţă la cinema, împărtăşită cu tatăl său: rula Acei oameni minunaţi şi maşinile lor zburătoare şi tânărul Andi a fost prins, de-atunci şi-a descoperit pasiunea pentru actorie.

„Generaţia asta care vine acum nu mai are nicio legătură cu ce-am avut noi legătură.”

Despre momente unice cu Andi Vasluianu (Partea I)

În afară de filmul lui Giurgiu, Andi mai era prezent pe marele ecran din camping-ul Delfinul şi cu un scurtmetraj, Tenis, filmul de licenţă Vladimir Dembinski, un fost elev de-al lui şi, înainte de asta, un fost tenisman profesionist – pe care, mai târziu în festival, Andi n-a ratat ocazia să îl laude pentru că era o vreme când împărţea terenul cu greii scenei actuale de tenis. Odată ce a lăsat sportul pentru artă, Dembinski s-a făcut observat în clasa de actorie predată de Andi la UNATC printr-un tremur la picior… care dispărea ca prin farmec când juca! Înzestrat cu „un talent absolut extraordinar la scris” şi observând „amănunte pe care oameni maturi nu le observă”, Dembinski l-a impresionat pe Andi. Vorbeau pe-aceeaşi limbă şi au legat „un fel de înţelegere de prieteni, să nu lipsesc din filmele lui, orice rol, cât de mic ar fi” pentru ca într-adevăr, acum, proaspăt uns regizor şi debutant cu acte-n regulă, Dembinski să îl distribuie pe Andi în viitorul său proiect, un lung-metraj.

De altfel, încrederea lui Andi în Dembinksi se extinde la întreaga tânără generaţie, al cărei rol este să realinieze România cu restul lumii. Şi nu doar în domeniul cinematografiei: amintind de sitcom-urile americane şi serialele lor în general („mi se par scenariile perfecte, regia exemplară”), Andi realiza totodată că în România televiziunea are un stigmat clar. „La noi TV-ul e jos şi cinema-ul e mult mai sus, şi dacă faci cinema eşti bine, dacă faci TV e aiurea. Dar sper să apară mulţi din tânăra generaţie care să facă o schimbare în TV. Eu chiar cred că vor apărea – totul are sens. Gândeşte-te că noi a trebuit să ardem în 20 şi ceva de ani toată perioada neorealistă, noi a trebuit să ne grăbim, că ei făceau în anii ’20-’30 ce făceam noi acuma, în anii 2000-şi. Şi TV-ul evoluează, încet-încet. Va trebui să se schimbe generaţiile, n-ai cum – trebuie să vină ăştia care vin cu un alt aer. Şi care au curaj, de fapt despre asta e vorba!

Despre momente unice cu Andi Vasluianu (Partea I)

„Las Vegas e unul din cele mai kitschoase oraşe pe care le-am cunoscut eu vreodată!”

Un alt cineast cu care Andi colaborează de câteva proiecte încoace este ungurul Szabolcs Hajdu, iar relaţia lor este „mai mult decât întâlnirea regizor-actor, este o întâlnire între prieteni care creează, şi ne distrăm şi ne simţim bine”. Acum cei doi filmează The Gambler, al doilea lung-metraj după Bibliothèque Pascal – la care Andi a fost cooptat ca urmare a unei poze de-a lui descoperite de Szabolcs într-o revistă şi a mijlocirii Oanei Pellea. De fapt, Andi a aflat că va juca în acel film de pe IMDb: „Eu habar n-aveam! Eram deja distribuit… [Szabolcs] aşa a completat, direct, pentru că din start a rămas cu mine-n cap.

Pentru ecranizarea Jucătorului, în schimb, regizorul l-a întrebat în prealabil – răspunsul a fost afirmativ, iar următoarea oprire a fost Las Vegas! Actualizată doar cât să aibă sens în zilele noastre, unde altundeva să se filmeze povestea lui Dostoievski?! Oraşul cartoforilor care nu doarme niciodată şi seamănă, după spusele lui Andi, leit cu „un sat de ţigani în drum spre Alexandria, nu mai ştiu cum se numeşte, în care sunt imitaţii din astea” – doar că, desigur, „la o altă proporţie”. „E foarte bun pentru film, pentru că zici că e un big set… parcă te duci la Universal!

„Pot să fac şi lucrurile fără regizor, dacă văd că e atât de căpos şi tolomac!”

Despre momente unice cu Andi Vasluianu (Partea I)

Tot la orizont, undeva mai la vale, se anunţă pentru Andi şi o primă tentativă de regie de film: „cel mai mult mă atrage lucrul cu actorii”. Prezent pe platouri de nenumărate ori ca actor, şi diriguit de alţii, ştie cum ar trebui să fie regizorul ideal: „Atent, punct. Sunt foarte puţini oameni atenţi pe lume. El este primul meu spectator, regizorul… el este singurul care-mi dă OK-ul…. Şi să fie elocvent în explicaţii, să nu fie nehotărât… Sau să fie prea pregătit. Evident eşti pregătit, dar cumva trebuie să laşi lucrurile astea să se nască, să devină spontane, să creezi senzaţia aia de acum-şi-aici. Am nevoie de la un regizor să fie atent şi să mă iubească foarte mult… E o zonă de copil, sunt un fel de copil când mă aşez în poziţia de actor… Vreau să-mi dea încredere.

Ştie de asemenea că „sunt mult mai mulţi regizori proşti decât buni – şi atunci tu trebuie să fii pregătit să te fofilezi, pe lângă indicaţiile lui aberante.” Există „oameni făcuţi pentru meseria asta” şi „impostori”, cei care se trezesc pur şi simplu regizând. Iar cei care o fac bine, ar trebui să fie „mai curajoşi – cred că din pricina asta îmi şi doresc să regizez”, realiza Andi, parcă atunci pe loc. Şi, observând corect că din ideile „greu de digerat pentru publicul din România” se nasc filme special gândite pentru festivaluri, ajungea la concluzia că „e o latură pur managerială, pentru că trebuie să vinzi filmul ăla”, iar la noi, se ştie, regizorului îi revin de multe ori şi sarcinile producătorului.

Interviu realizat de Ioanina Pavel (redactor şef Raluk.ro) – prima parte.

Coșul de cumpărături0
Nu exista produse în coș
Continuă cumpărăturile
0