Dincolo de fațadă

Dincolo-de-fațadă-Cătălin-Filip1-1024x774

El este Wilson. S-a născut în ’33. Taică-su – State Baloșin. N-are mamă. În ’40, la doar 7 ani, s-a îmbolnăvit destul de grav. În ’77 aproape era să moară. Wilson „a îngenunchiat” practic la cutremur, așa cum îi plăcea să spună regretatului profesor Mircea Crișan. Un membru al său – turnul – s-a scurtat cu un etaj, dar a rămas totuși în picioare. Niște doctori mai mult sau mai puțin binevoitori i l-au amputat și i-au pus o proteză mai urâtă în loc. Wilson părea acum un handicapat. Și fiindcă nu era destul, prin ’89 a mai primit și niște gloanțe. După 2000, Wilson a suferit mai multe operații ample și complicate, pentru a putea rămâne în viață (spun ei).

Dincolo-de-fațadă-Cătălin-Filip2-1024x768

Wilson, ca mulți alții de seama lui, pare acum un decrepit. Așa și este. Dincolo de fațadă, găsim înșirate pe pereți, ca în sufrageria unor pensionari nostalgici, o serie de imagini cu cel care era în tinerețe. Alături de ele, lista cu toți paraziții mai mult sau mai puțin dăunători, împreună cu alte acareturi. Nepotul tatălui său, regizor de meserie, le-a expus acolo, probabil dintr-un exces de vanitate tipică artiștilor. Nu este totuși un lucru rău ca cei care îl locuiesc să îl cunoască mai bine.

Citește continuarea articolului pe artdecobucharest.ro.

***

Text de Cătălin Filip, premiat în cadrul concursului de texte de arhitectură cu tema „București: Modernism Art Deco”, organizat de Asociația Igloo Habitat și Arhitectură în noiembrie 2018.