Distileria Bombay Sapphire
O fostă moară din sudul Angliei a devenit, în toamna lui 2014, noul sediu de birouri şi noua distilerie a producătorului britanic de gin Bombay Sapphire. Proiectul pune în valoare arhitectura (veche şi nouă), dar şi natura (vegetaţia locală şi importul exotic) pentru a traduce, prin intermediul ambelor limbaje, moştenirea istorică britanică şi un proces de distilare original.
Amplul proiect al lui Thomas Heatherwick s-a concentrat pe două direcţii: amenajarea sitului şi crearea unui nou obiect de arhitectură sub forma unui centru pentru vizitatori.
Situl, amplasat în satul Laverstoke şi traversat de râul Test, a fost, iniţial, locul unei mori de porumb; în 1718, Henry Portal achiziţionează complexul pentru a-l transforma într-o fabrică de hârtie pentru bancnote. În următorii 200 de ani, ansamblul se dezvoltă haotic, acumulând, pe lângă clădiri de patrimoniu (moara, casa morarului şi cele ale lucrătorilor la moară), multe construcţii şi depozite industriale. Astfel, amenajarea sitului a vizat, în primul rând, crearea unei ierarhii a fondului construit, prin restaurarea construcţiilor valoroase (în număr de 23) şi demolarea anexelor industriale (în număr de 9).
Mai mult, alături de Agenţia britanică de mediu, fondul natural local a fost atent conservat iar proiectul a avut şi o importantă latură peisagistică: albia râului a fost lărgită, iar malurile – replantate, astfel încât cursul de apă să devină o prezenţă semnificativă în cadrul complexului. Intervenţia arhitecturală rămâne însă, în mod indiscutabil, vedeta ansamblului: centrul pentru vizitatori, parte importantă din proiectul iniţial de reconversie, trebuia să aibă, ca punct principal de atracţie, însuşi procesul de distilare a ginului.
Deşi Bombay Sapphire este un nume relativ nou pe piaţă, distilarea se face într-un mod original, mai exact conform unei reţete care datează din 1761 şi care implică infuzarea ginului cu vapori proveniţi de la zece plante aromatice, tropicale şi mediteraneene. Astfel, studioul de arhitectură a venit cu propunerea de a crea o grădină botanică proprie brandului şi cuprinzând toate plantele necesare procesului. Pe lângă raportarea conceptului la bogata moştenire britanică în materie – reprezentată de ansambluri precum Crystal Palace sau Kew Gardens, acestea din urmă înscrise, în 2003, în patrimoniul UNESCO – amplasarea celor două grădini (una mediteraneeană şi una tropicală) în vecinătatea spaţiului de distilare propriu-zisă a conferit şi posibilitatea creării unui microclimat original şi aparte.
Vaporii calzi, rezultaţi în urma procesului de distilare, şi care ar fi fost, în mod normal, evacuaţi, sunt folosiţi acum pentru a aduce surplusul de căldură necesar plantelor exotice. Proiectul a câştigat, în 2014, prestigiosul premiu BREEAM pentru certificarea clădirilor sustenabile, cu certificatul „excepţional”. Noile sere dedicate celor două grădini (care adăpostesc, pe lângă cele zece plante folosite în reţeta de preparare a ginului, încă o sută de specii necesare creării unui microsistem favorabil dezvoltării primelor) ţâşnesc din vechile clădiri ale morii, transformate, acum, în centrul de distilare al complexului, pentru a ajunge până aproape de albia lărgită a râului.
Geometria complexă a celor două volume, cu o estetică finalizată în urma a luni întregi de studii de detaliere, este compusă din 893 de panouri din sticlă, fiecare cu formă unică şi fiecare cu dublă curbură, asamblate prin intermediul a 1 250 de metri de profil metalic finisat într-o nuanţă de bronz. Folosind, în total, mai bine de 10 000 de piese realizate la comandă, ansamblurile din sticlă cu formă dinamică, reproducând sculptural imaginea a două şuvoaie lichide, au devenit inima complexului, proiectată pe imaginea atent conservată a arhitecturii specifice a provinciei engleze.