Dosar #212: Un dialog între mașină și om

13 aprilie 2023

Dosar #212: Un dialog între mașină și om

INTERVIU: Andreea Robu-Movilă INVITAT: Matias del Campo TRADUCERE: Anca Rotar FOTO: courtesy of © SPAN Matias del Campo/Sandra Manninger 2022

Motivul pentru care folosirea IA în arhitectură este o schimbare paradigmatică ține de faptul că IA este mai mult decât un instrument convențional. Poate învăța din depozitele vaste ale istoriei disciplinei noastre și face două lucruri foarte bine: predicție și optimizare. Generarea de imagini, pe cât de impresionantă este, reprezintă doar o aplicație de nivel scăzut a IA. Ceea ce vedem acum este doar începutul unei schimbări masive în arhitectură. Interviul ce urmează îl are ca invitat pe Matias del Campo și propune o dezbatere controversată: între mașină și om.

Ai putea să ne spui câteva cuvinte despre tine și despre background-ul tău?

Sunt arhitect licențiat, designer, autor de cărți și educator. De asemenea, sunt Profesor Asociat la Colegiul de Arhitectură și Urbanism Taubman din cadrul Universității din Michigan și director al AR2IL, Laboratorul de Arhitectură și Inteligență Artificială din cadrul aceleiași universități. Fac cercetare în domeniul metodelor avansate de proiectare în arhitectură, folosind tehnici IA, în colaborare cu Departamentul de Informatică și cu Michigan Robotics. În plus, sunt cofondator al biroului de arhitectură SPAN.

Ce te-a atras către explorarea relației dintre arhitectură și IA?

În 1997, partenera mea, Sandra Manninger, m-a prezentat Profesorului Robert Trappl, directorul OFAI, Institutul Austriac pentru Inteligență Artificială. Am avut mai multe discuții interesante despre aplicațiile IA în general și despre potențialul său în domeniul proiectării de arhitectură. În 2006, Sandra și cu mine am susținut primul nostru workshop pe tema machine learning în cadrul Angewandte, la Viena, în colaborare cu OFAI. În jurul lui 2016-2017, evoluția tehnologică a atins, în sfârșit, un punct de unde au putut fi demarate cercetări mai extinse. Apariția rețelelor generative adversare a făcut posibilă un tip de cercetare foarte interesantă în domeniul designului. În ceea ce mă privește, am fost mereu atras de ideea de a cerceta dacă sensibilitatea și inițiativa pot apărea într-un mediu non-uman, idee explorată în cartea mea, Neural Architecture [Arhitectura neurală]. Nu vorbim de înlocuirea oamenilor ca agenți, ci de extinderea paletei creative.

Cum ai defini IA?

IA este un termen-umbrelă folosit pentru a descrie mai multe tipuri de abordări. În domeniul informaticii, inteligența artificială este definită ca studiul agenților inteligenți, prin care se înțelege orice dispozitiv care își poate percepe mediul și poate acționa în scopul maximizării propriilor șanse de a-și atinge scopurile. În general, inteligența artificială apare când o mașină imită funcțiile cognitive pe care oamenii le asociază cu alte minți umane, cum ar fi învățarea și rezolvarea de probleme.

Te consideri mai degrabă optimist sau pesimist în legătură cu tehnologia IA?

Am o poziție oarecum „agnostică” în această dezbatere. Sunt de acord cu Manuel Delanda, care descrie abilitățile obiectelor ca „potențialități”. La urma urmei, orice unealtă poate fi folosită și ca o armă. Inteligența artificială poate fi folosită cu intenție rea sau pentru a ajuta umanitatea. Acest lucru nu depinde de persoana care o programează. Dacă ele există, preferințele, prejudecățile și intenția rea sunt inculcate de către oameni în rețeaua neurală. Cu atât mai mult trebuie să acordăm atenție modului în care sunt create inteligențele artificiale. Am afirmat în repetate rânduri că, dacă noi, ca arhitecți, nu interacționăm cu IA, altcineva o va face în locul nostru – și ne va exclude de la deciziile referitoare la modurile în care IA va fi folosită în arhitectură.

Crezi că inteligența artificială poate deveni conștientă, inclusiv conștientă de sine?

Eu m-aș gândi mai bine înainte să pun această întrebare. Să avem, mai întâi, în vedere faptul că știința încă nu a înțeles pe deplin conștiința, în toate detaliile sale. Există teorii interesante, precum ideile lui Anil Seth despre conștiință, percepție și cunoștință. Totuși, suntem departe de a înțelege modul în care grămada amestecată de neuroni din interiorul craniilor noastre poate forma o conștiință, sau chiar un gând. Acestea fiind spuse, nu cred că știm îndeajuns despre acest subiect pentru a putea încapsula conștiința într-un algoritm. Cred că suntem aproape de a produce mașini care pot gândi, dar asta nu înseamnă că mașinile ar ști că gândesc – ceea ce ar însemna conștiință de sine.

Ce fel de sarcini pot fi preluate de către IA încă de pe acum?

Aici e necesar să facem diferența dintre automatizare și aplicațiile IA. Automatizarea, adică folosirea roboților (industriali) prinde avânt în din ce în ce mai multe domenii, de la logistică (roboți pentru depozite) la medicină (roboți chirurgicali) și ospitalitate (roboți care „întorc burgeri” etc.). Inteligențele artificiale – și aici aș fi mai precis și aș spune sistemele de învățare pe bază de rețele neurale (NN) – sunt, practic, peste tot. Dispozitive de recunoaștere facială sunt implementate în telefoanele mobile, NLP (procesarea limbajului natural) este prezentă, de asemenea, practic, peste tot. Algoritmii NN îți recomandă cărți pe Amazon, iar YouTube îți recomandă videoclipuri pe baza unui algoritm de învățare care analizează ce vizionezi. Facebook îți filtrează feed-ul în relație cu comportamentul tău și îți arată postări care îți atrag atenția și te țin pe pagină. Semafoarele de trafic sunt, din ce în ce mai mult, controlate de rețele neurale. Medicii folosesc NN-uri pentru a oferi diagnostic; avocații le folosesc pentru a identifica mai rapid cazuistica precedentă etc. Și există multe, multe alte exemple. Pe scurt, IA este peste tot. Întrebarea nu este ce fel de munci poate face – pentru că poate face aproape orice tip de muncă –, ci cum se vor adapta oamenii la această realitate.

În ce măsură este folosită, în prezent, IA în domeniul proiectării de arhitectură și al construcțiilor?

Aplicațiile IA în arhitectură apar abia acum. Problema simplă este folosirea IA pentru optimizarea spațială și structurală, pe bază de rețele neurale. Problema mai complicată se referă la aspecte precum sensibilitatea, cultura, etica și estetica sarcinilor de proiectare. La asta mă refer prin „arhitectură neurală”.

Ne poți da un exemplu de proiect în care ai folosit IA pentru proiectare și construcție?

Grădina cu roboți, Ford Robotics Building, Universitatea din Michigan, Ann Arbor, SUA, 2019.

Cum ar fi să ai o inteligență artificială drept coleg?

Am deja nu numai una, ci mai multe inteligențe artificiale drept colegi, și mă simt foarte în largul meu cu ele.

Ne amenință IA serviciile? De ce sunt arhitecții sceptici în ceea ce privește IA?

Acest argument este formulat de către cei care nu știu multe despre IA. Poate s-au uitat la The Terminator de prea multe ori. În orice caz, vă pot spune că asta este una dintre primele întrebări pe care le pun studenții la atelierele mele. Apoi, odată ce au văzut de câtă muncă e nevoie pentru a pregăti un set de date, a codifica o rețea neurală adecvată, a o programa și a ajusta algoritmul și datele selectate pentru a obține un rezultat, nu mai întreabă asta și a doua oară. La fel ca în cazul oricărei alte noi tehnologii, unele joburi vor dispărea, altele se vor schimba, și vor apărea și unele noi. Singura abilitate umană care a asigurat supraviețuirea speciei noastre este faptul că suntem adaptabili. Așa că trebuie să ne adaptăm. Un alt aspect care mă interesează este schimbarea pe care IA o poate aduce în cadrul sistemelor economice. În cele mai multe cazuri, umanitatea încă mai funcționează pe baza teoriilor economice de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. E timpul să revizuim ce înțelegem prin termenul de „muncă”. Poate că e chiar timpul să ne dăm seama că termeni precum „muncă” sau „serviciu” nu mai sunt de actualitate și trebuie să punem problema în alți termeni. Aștept cu interes teoriile economice pe care IA, fără îndoială, le va dicta, făcând viața mai ușoară pentru noi toți.

IA este o tehnologie disruptivă. În ce măsură perturbă ea rolul și responsabilitățile tradiționale ale unui arhitect? Nu ar fi necesar să definim funcțiile corespunzătoare IA și oamenilor?

IA nu este o interferență. Folosită corect, IA este o extensie a minții și abilităților arhitectului. Cine să îi limiteze modurile de folosire? Guvernul? Asociațiile de arhitecți? Regulamentele pot fi foarte contraproductive în ceea ce privește progresul, mă refer la progres în termeni de design, știință și inginerie. Cel mai bun lucru pe care îl putem face acum este să nu ne gândim la noi regulamente, ci să înțelegem cum putem folosi această unealtă în avantajul nostru. Cred că este foarte arogant din partea oamenilor să creadă că sunt singura forță creatoare posibilă din univers. În orice caz, e prea devreme pentru a defini rolul IA și pe cel al oamenilor. Există chiar posibilitatea ca ceea ce numim inteligență artificială să nu fie nici artificială, nici inteligentă. Revin la ce am spus mai devreme despre cunoștințele noastre cu privire la procesele din mintea noastră care dau naștere gândurilor, revelațiilor, intuiției, memoriei etc. Pur și simplu, nu știm destul despre inteligență pentru a putea crea una artificială.

Cum va modela IA viitorul arhitecturii?

A: Arhitectura comună, de zi cu zi, și proiectele simple pot fi realizate în întregime de către IA, fără a fi nevoie de oameni.

B: Proiectele speciale, proiectele culturale, cele de avangardă, precum și cele înscrise în categoria arhitecturii „virtuoase” vor fi realizate prin colaborarea dintre IA și oameni.

Articol publicat în igloo #212 / Inteligența arhitecturală / februarie – martie 2023

Tag-uri:

Dosar #212: Un dialog între mașină și om

Tag-uri:

NE GĂSEȘTI ȘI AICI