Luna (care împrumută numele de la dimensiunea terenului pe care e amplasată, similară unei arene de tauri – denumită „medialuna” în chileană) este o „casă” mică și mare în egală măsură. Ascunsă în peisajul natural, construcția își pierde scara și devine un element mineral liniar, o plintă densă, joasă și robustă, cu o serie de instanțe spațiale diferite. Planimetria pornește de la forma pătratului, cu un contur sever, riguros, ritmat, ce oferă multiple spații către o curte interioară, împărțită la rândul ei în patru incinte inegale de o cruce asimetrică. În esență, întreaga structură este formată din 12 clădiri individuale, separate de rosturi (vizibile) de dilatație și compuse într-o formulă planimetrică și volumetrică orizontală, riguroasă.