O analiză a sitului și a împrejurimilor a dezvăluit un peisaj neașteptat, ce a deschis noi perspective pentru proiect. Era vorba de un mozaic de ecosisteme naturale în vecinătatea unui context puternic urbanizat, iar în ciuda proximității sale, zona era inaccesibilă. La doar câteva minute distanță de cartierele dens populate, se găsea un teritoriu vast de bălți, mlaștini sărate, stufărișuri, toate susținând o multitudine de habitate pentru floră și faună – de altfel, un scenariu cunoscut și Bucureștiului, prin exemple recente precum Delta Văcărești sau Parcul Sticlăriei. Fiind zonă protejată, proiectul arhitecților de la Topiaris Landscape și implementarea sa au respectat protocoale riguroase pentru a reduce perturbarea habitatului, precum și pentru a conserva și a restaura, pe alocuri, peisajul prin plantări noi și prin reintroducerea anumitor specii endemice.