Clădirea de cinci etaje s-a inserat printre ateliere de reparații auto, depozite și clădiri industriale din anii 1930-1950 și se distinge printr-o volumetrie simplă și pragmatică – un model în carouri ce se bazează pe o singură structură prefabricată. Concepută ca un perete poros, clădirea se curbează ușor în centru, delimitând spațiile publice nou create și ușor accesibile din stradă. Modulele de locuințe se repetă de-a lungul curburii și sunt stivuite până la înălțimea clădirilor din jur. Această dispunere creează spațiu suplimentar pentru terasa fiecărui apartament. Pe latura însorită, spre sud, balcoanele sunt retrase, adăugând profunzime fațadei, în timp ce pe partea nordică, fațada este uniformă. Plăcile lungi de lemn acoperă fațada pe toate laturile, evidențiind modulele și alternând pentru a accentua „rama” unităților locative. Imaginea generală a clădirii e luminoasă și transparentă, atât datorită amplelor suprafețe vitrate, cât și paletei neutre de finisaje, cu lemn și beton în nuanțe deschise.