E-topia: Arhitectură bio-logică
Ficțiunea mecanică promovată de arhitectura anilor 1970 este astăzi realitate. Privind în urmă, am sustras activ, extensiv și complet nesustenabil resurse atât din lăuntrul scoarței terestre, cât și de la suprafață, generând în acest proces schimbări dramatice în cadrul întregii biosfere. Tehnosfera Pământului, însumând toate structurile construite de om pentru a se menține în viață, cântărește astăzi 30 de trilioane de tone, câte 50 kg pentru fiecare metru pătrat al suprafeței planetei. [1] Tot astăzi, 91% din plasticul produs în ultimii 60 de ani nu este încă reciclat, ci continuă să se acumuleze în depozite terestre, în mări și oceane, distrugând astfel întregi ecosisteme. [2] În ultimii 40 de ani, am provocat dispariția a 60% din speciile planetei, un procent văzut până acum doar în cadrul extincțiilor în masă. La un pas de colaps climatic și ecologic, este evident că echilibrul mediului natural și biodiversitatea nu sunt doar ceva „plăcut de avut”, ci vital pentru existența omului pe Pământ. [3]
Atracție electrostatică; Simulare 4D aratând alipirea e-miceliului la o particulă de micro-plastic și eliberarea enzimei catabolice.
Astăzi, singura viziune pe care generația noastră și-o mai poate permite este cea în care natura și tehnologia converg spre simbioză. Recenta evoluție a domeniilor precum micro-biologia, nano-tehnologia și știința materialelor a creat în ultimii ani oportunități noi de întâlnire pentru natură și arhitectură la diferite niveluri de scară, marcând astfel o schimbare radicală în cadrul procesului de design și, implicit, al profesiei. Bio-designul, biomimetica, dar și paradigme încă speculative precum arhitectura protocelulară contribuie la o viziune a bio-integrării, bazată pe asamblaje de materiale inovative, profesii multidisciplinare și activități colaborative în medierea materiei. În acest context, arhitectura are acum nu doar responsabilitatea, ci o ocazie unică de a-și reevalua poziția față de natură, societate, știință, tehnologie și de a pune bazele unei noi ficțiuni.
E-plimbări / Suprafețele de călcare ce apar în E-topia formează legături cu mediile-gazdă prin rețelele subterane de transmitere a informațiilor și resurselor, întrun mod similar rețelelor de miceliu. În același timp, aceste elemente devin o interfață de comunicare între corpul uman și sistemul arhitectural prin intermediul senzorilor de presiune ce determină și ghidează diferite efecte de culoare în prezența omului.
E-topia se alătură așadar unui demers global de de-mecanizare a arhitecturii. Combinând multiple strategii de design și reprezentare ce pornesc de la studii biomimetice și simulări 4D, proiectul translatează – prin intermediul designului digital – comportamentele dinamice ale sistemelor naturale în cadrul unor noi medii arhitecturale, componente și materiale.
Structură osoasă imprimată 3D.
În viziunea E-topică, materia, energia și informația se contopesc pentru a crea celule specializate, organizate în țesuturi cu diferite funcțiuni. E-copacii, metabolizând plastic pentru creștere, formează infrastructuri locuibile vii și totodată intermedii cinematice de comunicare între om și natură. Privind în ansamblu, acestea vorbesc atât despre importanța mentalității „glocal”, cât și despre rolul arhitectului în era ecologiei și a hiper-realității.
E-piele, variație dinamică de textură și materialitate.
Prin E-topia, deci, se propune înrădăcinarea arhitecturii secolului XXI în valori ecologice, cât și metabolizarea substanțelor poluante ca bază a creșterii unui viitor în care arhitectura, biologia și tehnologia contribuie interdependent la repopularea simbiotică a naturii de către specia umană.
__________________
Legendă foto (sus):
Noua Natură a Arhitecturii / E-topia contopește biologia cu tehnologia pentru a crea medii arhitecturale bio-integrate și experiențe senzoriale inedite bazate pe dezvăluirea relatiei dintre om și natură. Contribuind la un nou curent estetic în arhitectură E-topia oferă un mediu propice pentru re-evaluarea relației dintre proiectare, tehnologie și ecologie.
Note:
[1] Zalasiewicz, J. et al. (2017), “Scale and diversity of the physical technosphere: A geological perspective”, The Anthropocene Review, 4(1), pp. 9-22. doi: 10.1177/2053019616677743.
[2] Geyer, R., Jambeck, J. and Law, K. (2017). Production, use, and fate of all plastics ever made. Science Advances, 3(7), p.e1700782.
[3] WWF. 2018. Living Planet Report – 2018: Aiming Higher. Grooten, M. and Almond, R.E.A. (Eds). WWF, Gland, Switzerland.
Articol apărut în igloo 191 / aug-sept 2019
în Dosarul dedicat materialelor digitale și biologice
