Electric Dreams sau începuturile artei digitale, la Tate Modern

14 mai 2025

Electric Dreams sau începuturile artei digitale, la Tate Modern

TEXT: Daria Stăniucă, Iuliana Dumitru FOTO: courtesy of Tate Modern

Muzeul Tate Modern din Londra găzduiește până la 1 iunie 2025 o expoziție captivantă, imersivă, care ne transpune la începuturile îndrăznețe a ceea ce, între timp, s-a consacrat drept artă digitală.

Expoziția Electric Dreams explorează gândirea și practica unor artiști din epoca pre-internet (din anii ’50 până în anii ’80), atrași de noile posibilități ale științei și tehnologiei, cei care au inovat prin artă optică, artă cinetică, generată automat, prin modele matematice sau tehnologii industriale. Iar aceste începuturi au într-adevăr ceva electrizant în ele, un avânt experimental optimist, al unor creatori interconectați prin viziuni comune, convinși că tehnologia ar trebui să devină o resursă colectivă, capabilă să stimuleze creativitatea în moduri radicale.

Tinerele științe ale secolului trecut, precum cibernetica, au stârnit fascinație și agitație în rândul artiștilor, deschizând noi frontiere ale imaginației și îmbogățind instrumentarul artistic – sau chiar redefinind conceptul de artă. Descoperirile din telecomunicații au contribuit la schimbul rapid de idei între artiștii internaționali, formând comunități ce depășeau limitele geografice (astăzi ceva firesc). Aceste rețele creative au transformat, la rândul lor, tehnologia – adesea rezervată domeniilor militare sau corporatiste – într-un mediu artistic fluid, accesibil și revoluționar.

Expoziția, curatoriată de Val Ravaglia și Odessa Warren, are o puternică componentă de interactivitate, punând în scenă tehnici, dispozitive și instalații menite să ne antreneze simțurile și să ne distorsioneze percepțiile, prin modelarea luminii și a sunetului, de pildă. Astfel, privitorul devine parte din experiența artistică – o idee articulată și testată deja de avangardele începutului de secol XX, însă accelerată în perioada postbelică de tehnologii emergente.

Un punct de atracție al expoziției este lucrarea lui Otto Piene, un maestru al coregrafiei de lumini, care transformă spațiul într-o dimensiune transcendentă. Instalațiile sale din metal perforat creează un spectacol vizual unic. Grupul GRAV din Paris, cunoscut pentru intenția de a redefini rolul artistului în societate, are o sală dedicată, decorată cu un tapet în culori intense, realizat de François Morellet, ce oferă vizitatorilor o experiență tulburătoare. Contrastul dintre tapetul viu colorat și o lucrare monocromă alb-negru amplifică disonanța vizuală.

Probabil punctul culminant al expoziției este instalația imersivă a lui Carlos Cruz-Diez, care combină fascicule de lumină paralele, aflate într-o mișcare continuă, într-un spațiu ludic unde vizitatorii pot interacționa cu baloane ce plutesc printre razele de lumină. O cameră aparte este dedicată lucrărilor Lilianei Lijn, care integrează electricitatea și materialele industriale și pentru care științe precum matematica și fizica reprezintă „poezie pură” – o dovadă că artiștii nu doar preluau instrumente științifice și tehnologice în artă, ci căutau o sensibilitate estetică în științele înseși.

În alte încăperi, vizitatorii pot (re)descoperi metode de lucru: de la primele utilizări ale xeroxului și calculatorului pentru a genera imagini fizice până la programe grafice, pentru reprezentări digitale. Azi, într-o eră marcată de avansul tehnologic și dezvoltarea inteligenței artificiale și în care din nou fascinația se amestecă cu anxietatea, e esențial să ne uităm în urmă pentru a identifica, poate, praguri sau tipare și a mai tempera spaima de haos și necunoscut.