Electro zen EPA

EPA înseamnă Environmental Protection Architectural Institute. Numele nu trebuie însă luat ad literam pentru că, prin „mediu”, arhitecţii din Tokio înţeleg să facă referire mai mult la mediul artificial decât la cel natural. EPA se concentrează doar asupra mediului construit şi în special asupra mediului construit strict pe criterii funcţionaliste, pe care încearcă să-l individualizeze prin elemente hip, uneori halucinante, alteori doar bizare.

Text: Ioana Păunescu
Foto: © Nacasa & Partners Inc. (www.nacasa.co.jp), Masayuki Hayashi

Păstrând absolut intact învelişul exterior al clădirilor, doar pentru rolul acestuia de a proteja, de a izola, de a da naştere unui mediu intern controlat, EPA aduce înăuntrul acestor clădiri un alt spaţiu, cu totul independent şi voit în contrast cu imaginea primului. Păpuşa rusească se desface în nenumărate păpuşi mai mici şi, pe măsură de devin mai mici, se îndepărtează tot mai mult de imaginea iniţială.

Cu toate că Takematsu nu conteneşte să explice influenţa conceptului zen asupra design-ului său, toate proiectele semnate EPA n-au nimic de-a face cu naturalul (cu lemnul, piatra etc.) şi nici cu minimalismul arhitecturii şi, în special, al grădinilor japoneze. Operând cu materiale 100% artificiale şi cu un limbaj desprins din lumea urbană, spaţiile realizate de arhitecţii japonezi vorbesc despre un zen digital cu pietre de fibră de sticlă, păduri de sticlă verde şi de graffiti, pe care le contemplăm în cel mai electroclash mod cu putinţă.

Pe 9 noiembrie 2004, compania Bus Stop şi-a deschis un nou magazin de fashion într-un mall din Osaka, pe care EPA l-a construit efectiv în 40 de zile. Explicând ideea design-ului prin termenul de “built-in-architecture” (o cutie exterioară, care rezolvă tot felul de probleme, cum ar fi structura principală sau izolarea, în interiorul căreia există o cutie mai mică, fără legătură cu prima), EPA consideră că şi-a concentrat atenţia asupra unei rezolvări care să pună în valoare produsele şi nu design-ul în sine. „Echilibrul dintre spaţiu şi produse este crucial, spune Takematsu. într-un spaţiu cu design extrem de special, produsele cu un design special ies mult mai greu în evidenţă, ceea ce poate afecta vânzările.” Folosind materiale fără mari pretenţii (inox, oţel, sticlă, panouri de plastic şi beton), EPA a încercat să-i facă pe vizitatorii magazinului „interesaţi de actul de shopping”. „Privirea umană procesează o varietate de informaţii, care intră în relaţie cu dorinţele fiecărui individ. Câteodată, actul de a consuma interferează cu informaţia vizuală, motiv pentru care spaţiul Via Bus Stop doreşte să promoveze consumul, iar design-ul se concentrează asupra produselor printr-o proporţie justă între informaţia vizuală a spaţiului şi cea a produsului.”

Inspirat din grădinile japoneze zen (Ryoan-ji din Kyoto este considerată punctul culminant al esteticii japoneze), Via Bus Stop este un colaj suprarealist de graffiti, pornind de la tema naturii. Ceea ce este foarte special în abordarea de ansamblu este lipsa liniilor de demarcare dintre suprafeţe: colţurile rotunjite asemenea cromei din studiourile TV face ca orizontalele şi verticalele să pară că se nasc unele din altele. în acest spaţiu aproape lipsit de materialitate, câteva piese metalice amintind de pietrele grădinilor japoneze folosesc drept bănci, display sau elemente structurale. Realizate din plăci de plastic cu fibră de sticlă de către artiştii Ryota Morikawa şi Tetsuya Ozawa, pietrele au fiecare altă formă şi altă destinaţie: una are învelişul deschis pentru a lăsa să se vadă interiorul de lemn; alta foloseşte drept treaptă… în pereţi, câteva fante lasă aparentă structura de beton, asta pentru a readuce cumva linia dreaptă şi materialul concret în acest peisaj suprarealist. Magazinul este împărţit în trei: produse pentru bărbaţi şi femei şi un spaţiu special dedicat unor produse semnate de designeri celebri. Cilindrii îmbrăcaţi în oglindă nu numai că delimitează aceste spaţii (alături de un perete de graffiti semnat Masataka Kurashina), dar funcţionează şi drept cabine de schimb, echipate în înterior cu oglinzi „regulamentare”, drepte.

Artificialul este elementul-cheie al desing-ului şi este urmărit de EPA nu numai în cazul Via Bus Stop, ci şi în alte proiecte. Magazinele Interstaple şi Grappe Bannister (ambele deschise în Tokio în septembrie 2003) pornesc tot de la imaginea grădinii japoneze, pe care o traduc însă formal şi nu material; în cazul Interstaple, o parte din pardoseală se ridică, asemenea unei pietre mari în mijlocul plantelor, pentru a se transforma în element de display. în cazul Grappe Bannister avem de-a face cu mai multe astfel de pietre, precum şi cu un ecran din sticlă verde care desparte magazinul de zona de depozitare, ecran prin care clienţii pot vedea, blurat, mişcarea personalului.

„Arhitectura ca mijloc de transformare a spaţiului” este ideea care susţine conceptul amenajării Trance Building (o clădire de birouri din Ebidu, Tokio, în care EPA a realizat în 2002 spaţiile unei agenţii de publicitate). „Construirea unei clădiri presupune o succesiune simplă de paşi: realizarea fundaţiei, ridicarea pereţilor, a planşeelor… Procesul este inevitabil. Noi încercăm să descoperim o posibilitate prin care să ne eliberăm de aceste condiţionări de bază şi să-i conferim arhitecturii rolul de a transforma spaţiul, adică opusul lui self-sufficient architecture.” Dacă realizarea primei „cutii” (clădirea) are ca rol principal controlarea elementelor de mediu (lumină, căldură etc.), cutiile interioare propuse de EPA produc spaţii practic infinite, multiplicate şi surprinzătoare.

Hamaya este o staţiune la malul mării, cam la o oră distanţă de Tokio, loc în care arhitecţii au construit, în 2003, o locuinţă privată cu un studio. Pe un teren cu o uşoară pantă, arhitecţii au plasat opt stâlpi la 15 m sub nivelul solului, stâlpi care susţin o structură realizată uşoară din metal şi lemn, structură care delimitează spaţiile clasice ale locuinţei, dining, bucătărie, băi şi dormitoare (toate cu înălţimi normale), precum şi living şi studio (ambele cu înălţimi mari). Aici, accentul se pune mai mult pe rezolvarea corectă a relaţiei public-privat şi exterior-interior în cadrul locuinţei.