Embryo – Don’t sleep your life away!

Crezi că ai văzut tot Bucureştiul barurilor, cluburilor sau restaurantelor. Ai auzit tot. Ai făcut tot ce se poate face aici. Sau cel puţin aşa crezi… Nici nu ţi-a trecut prin minte că undeva, în pelteaua bucureşteană a „locurilor de ieşit”, ai putea fi înghiţit de un supper-club. Da, în Bucureşti, nu la Amsterdam, nu la Roma…

Text: Luiza Zamora
Foto: Nicu Ilfoveanu

SPAŢIUL, PRIMA FRONTIERĂ!

24 de ore şi suntem embrioni. O aglomerare de celule stem cu soartă indecisă, dar care pot deveni orice altă celulă, ţesut sau organ. Suntem în primul din cele 23 de stadii ale dezvoltării noastre. Începe „viaţa ca un proiect de design”. Din ce în ce mai mare şi mai complex. Zona pellucida care trebuie penetrată aici este faţada de exacobond, pe care ne este ştanţată înfăţişarea până în stadiul în care putem începe călătoria. De aici încolo, tunelul roşu absoarbe, iar lumina îşi începe rolul de lichid amniotic.

UN BLOCKBUSTER AL VIEŢII DE NOAPTE

Novela vieţii de noapte începe cu acel ceva, care şi în viaţa diurnă se dovedeşte a fi adevărat: prima impresie contează! Un interior alb ca o pânză tridimensională gata pentru story-board-ul fiecărei seri sau nopţi. Spaţiu deschis circular cu facilităţi hibride de dining şi dancing, care în noua ecuaţie a design-ului nu cunosc diferenţa. Restaurant cu ritual francez şi gest nipon până la miezul nopţii. Apoi, ring de dans, unde libertatea, creativitatea şi deschiderea sunt dominante. Fără lumina stroboscopică, emblemă a culturii disco. Cu o imensă membrană luminoasă condusă de dimmer spre intensităţi şi culori diverse. Unde pereţii modulaţi în liniile şi găurile unui fagure imprecis reproduc învelişul zigotului. Şi îi simţi cum respiră, şi le percepi mişcările uşoare… poate din cauza muzicii, poate din cauza cocktail-ului. Dar şi linişte sugerată, în colţul pernelor albe prinse cu ciulini de perete.

INFORMAŢIA GENETICĂ A EMBRIONULUI

Vacuum şi termoformare în şarpele de lumină ce orientează călătoria, în fagurii organici ce lucrează pereţii, în inserţiile lichide din zona barului. RGB – lumină de sinteză. Spectru cromatic. Albastru, roz, roşu, diluat sau nu, cu o felie de lămâie alături. Komandur, stiplex, barisol, şapă epoxidică, exacobond, sticlă, mozaic… elementele modulare, inserţiile, blatul barului sau cel circular al balustradei, membrana corpului central de iluminat, pardoseala albă, faţada roşie ştanţată, uşile, băile…

Undeva, nişte trepte care îţi arată că diviziunea mitotică există cu adevărat! Alt spaţiu, mai lounge, mai trendy, mai lichid. Un bar cu formă organică, cu inserţii alb-fluide în învelişul roşu. Un oculus real prin care poţi privi în jos sau poţi atinge limitele. Din nou, retragerea unor canapele roşii, un lounge ce iscodeşte intrarea în tunel. Băile, ca „strigătul” lui Munch. Retrase, unduioase şi vectoriale.

EXPULZAREA ÎNSEAMNĂ RE-NAŞTERE

Călătoria are ca sfârşit re-naşterea. Şi chiar trezirea.